|
|
|
|
Despre comunicarea publică în silvicultură (I)
Zicala
„Codru-i frate cu românul” își schimbă încet-încet înțelesul
odată cu schimbarea condițiilor socio-economice,
mergând de la vremea în care codrul era un frate mai mare care oferea oamenilor
condiții de trai până la situația în care pădurea trebuie
protejată atent de om pentru a supraviețui. Sigur, ca orice sistem
natural, pădurea are încă mecanisme interne prin care își poate
asigura continuitatea dar acestea nu mai
funcționează optim sub presiunea societății umane. Ori, cum
oamenii nu se grăbesc să lase liber locul lor în biosistem, sunt
obligați să ajute perpetuarea pădurii pentru a-și asigura
propria supraviețuire.
În gospodărirea
pădurilor României, echilibrul între funcția de protecție și
cea de producție de bunuri a pădurii este asigurat prin definirea
legală a celor două categorii funcționale, stabilirea de reguli și
restricții clare pentru gospodărirea diferențiată în funcție
de categoria funcțională și încadrarea periodică a
fiecărei păduri într-una din cele două categorii funcționale.
Pentru a
putea aplica măsurile de gospodărire stabilite, este nevoie de oameni
cu pregătire de specialitate și cu abilități formate și
de un sistem care să determine aplicarea măsurilor necesare și
să urmărească răspunsul pădurii în funcție de
măsurile aplicate. Specialiștii care știu să apere și
să gospodărească durabil pădurea sunt silvicultorii. Aceștia au o
bună pregătire profesională deoarece școala românească
de silvicultură, de toate gradele, are un nivel ridicat și – cel mai
adesea - au o mare dragoste față de pădure și se simt
răspunzători de soarta acesteia. Pentru ei pădurea începe cu
recoltarea semințelor și creșterea puieților forestieri,
continuă cu lucrările de îngrijire în pădurea tânără și
văd tăierea pădurii bătrâne ca pe o primă
măsură de regenerare, de înființare a unei noi păduri.
Munca lor
nu a devenit mai ușoară odată cu schimbările din societatea
postrevoluționară ci dimpotrivă. Deși gestionează
suprafețe mari, deschise oricui, pădurarii răspund pentru orice
tăiere ilegală de arbori sau furt de lemn din pădure, indiferent
când se întâmplă. În condițiile schimbărilor climatice din
ultima vreme, regenerarea pădurii este mai dificilă și adeseori
soluțiile standard prevăzute de instrucțiuni trebuie atent
adaptate, ducând această activitate la confluența cu arta. Cererea
mereu crescută de lemn, fie el de foc sau pentru industrie, pune presiune
asupra gospodăririi durabile. Și nu în ultimul rând, legislația
silvică este uneori contradictorie sau ambiguă și face dificil
de aplicat măsurile necesare dezvoltării pădurii.
Din
păcate, imaginea publică a silvicultorilor români s-a degradat
puternic în ultimii ani, odată cu absolutizarea în conștiința
publică a funcției de protecție a pădurii și,
implicit, a condamnării publice a măsurilor de gospodărire
silvice, văzute ca o agresiune asupra pădurii, indiferent dacă
aceste acțiuni sunt fundamentate științific sau sunt legale.
Scăderea
popularității acestui sector a fost accentuată de vehicularea
insistentă de către marile organizații ecologiste a unor informații
incorecte privind amploarea tăierilor ilegale de arbori, legalitatea
acestor tăieri în ariile protejate și implicarea personalului silvic
în infracționalitatea silvică. Reacțiile autorităților
la aceste acuzații a fost adesea mai puțin convingătoare decât
campania de denigrare a silvicultorilor, lăsând impresia că mare
parte din afirmații sunt adevărate.
Iată câteva din principalele afirmații și
realitatea din spatele lor:
Afirmație
1: În România se taie ilegal două hectare de pădure pe oră,
fără ca autoritățile să intervină. Realitate: în
România se taie legal suprafața respectivă, care este mai puțin
decât permite creșterea pădurii. Tăierile ilegale constituie o
fracțiune nesemnificativă din această suprafață.
Acuzația a pornit de la interpretarea
eronată a datelor centralizate de o organizație americană,
Global Forest Watch, după măsurători din satelit, care a
constatat că în perioada 2011-2016 s-au <deforestat>
în România 300 de mii ha, valoare care duce la cele două hectare pe
oră. În realitate, măsurătorile din satelit determină
neregularități în dezvoltarea vegetației predominat forestiere și
nu tăieri rase ale pădurii, cu atât mai puțin tăieri
ilegale de arbori. S-au verificat mii din cazurile semnalate și cu câteva
excepții erau tăieri legale, arborete de larice cărora le-au
căzut frunzele sau arborete tinere din care s-au extras ierburile copleșitoare.
În județul Suceava s-au verificat în anul 2017 un număr de 182 din
alertele respective, însumând peste 1000 de hectare, în care s-au constatat
doar câțiva volume foarte mici de masă lemnoasă tăiată
ilegal.
Afirmația
2: Datorită tăierilor ilegale de arbori, suprafața pădurilor
țării scade dramatic. Realitate: Suprafața pădurilor țării
a crescut cu 30000 ha în perioada 2012-2016, de la 6529 mii ha la 6559 mii ha.
Creșterea este mică procentual dar arată o realitate clară:
suprafața pădurilor nu scade! Scoaterea de suprafețe din fondul
forestier pentru construirea unor obiective se realizează cu
împădurirea unor terenuri aduse la schimb, uneori de câteva hectare pentru
fiecare hectar scos. Chiar dacă se taie ras o anumită suprafață
de pădure, legal sau ilegal, aceasta nu iese din fondul forestier național
ci este evidențiată într-o categorie specială numită
clasă de regenerare și programată la împădurire într-o
perioadă scurtă de timp. În România se regenerează cam 20-25000
hectare de pădure anual, o treime fiind plantații. Dacă facem
calculul, rezultă că în fiecare oră se regenerează chiar…
trei hectare de pădure dar organizațiile de mediu rareori amintesc de
regenerarea pădurii.
Afirmația
3: Ar trebui interzisă recoltarea masei lemnoase din păduri pe o
perioadă de x ani. Realitate: gospodărirea durabilă a
pădurii se bazează pe principiul continuității, adică
al asigurării pe o durată nelimitată de timp, a posibilității
de a recolta anual masă lemnoasă la un volum și o calitate
constantă. Pentru asta, în primul rând s-au normalizat clasele de
vârstă, adică deținem suprafețe relativ egale de plantații,
păduri tinere, păduri mature și păduri bătrâne, care
trebuie tăiate. Dacă amânăm de la tăiere un volum mare de
masă lemnoasă, fără să existe o calamitate cum sunt
doborâturile de vânt, nu vom face decât să creștem proporția
pădurilor bătrâne și să trebuiască să tăiem
la un moment dat, care poate fi nefavorabil, un volum mare de masă
lemnoasă de calitate slabă. Trebuie să luăm în calcul
că industria forestieră contribuie la PIB cu 3-4 procente, adică
bugetul apărării sau al sănătății. La care din
ele vom renunța dacă interzicem recoltarea masei lemnoase? Ce se va
întâmpla cu forța de muncă angrenată în acest sector economic?
Afirmația
4: S-au înmulțit cazurile de tăieri ilegale de arbori. De fapt,
indicatorul după care Greenpeace analizează tăierile, respective
<numărul de cazuri de tăieri ilegale>, nu este definit clar.
Vorbim de numărul de arbori tăiați ilegal, de cazurile de
tăieri omogene ca timp și făptuitori? Nimeni nu deține
însă aceste date. De fapt, indicatorul reprezentativ pentru recoltarea
masei lemnoase, legale sau ilegale, este volumul acesteia. Din pădurile
României se pot recolta anual 20-21
milioane de metri cubi dar se recoltează doar 17-18 milioane. În județul
Suceava, posibilitatea anuală este de cca 1800 mii mc, din care s-au
recoltat legal în anul 2017 circa 1600 mii mc. Volumul tăierilor ilegale
constatate este de circa 10 mii mc anual, respectiv 0,5 la sută din
volumul tăiat legal.
Afirmația
5: Pădurile României sunt degradate datorită proastei
gospodăriri. Realitatea: Volumul mediu la hectar al arboretelor care
constituie fondul forestier este de 321,9 mc, față de media
europeană de 147 mc/ha. Creșterea medie anuală este de 7.8
mc/an/ha, față de media europeană care este de 4,4 mc/an/ha.
Suprafața de pădure pe locuitor este de 0,29 ha/loc apropiată de
cea europeană 0,31 ha/loc.
În consecință, trebuie să fim mândri
de pădurea României, să o iubim și să o ocrotim, fiecare
după puterile și priceperea lui, să fim mândri de munca
silvicultorilor de ieri și de azi.
Articol publicat în revista „Natură, Suflet, Educație
la Ocolul Silvic Moldovița”, iunie 2019
