CODUL SILVIC din 19 martie 2008 (**republicat**)(Legea nr. 46/2008)

EMITENT; PARLAMENTUL

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 611 din 12 august 2015

Notă
**) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 46/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, și a mai fost modificată și completată prin:

– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2008 privind modificarea și completarea art. 37 și 39 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 1 iunie 2009;

– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2010 privind unele măsuri de eficientizare a activității de întreținere a culoarului de frontieră, fâșiei de protecție și a semnelor de frontieră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, aprobată prin Legea nr. 116/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010;

– Legea nr. 54/2010 pentru abrogarea alin. (2) și (3) ale art. 34 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 24 martie 2010;

– Legea nr. 95/2010 pentru modificarea alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010;

– Legea nr. 156/2010 pentru completarea art. 62 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2010;

– Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012;

– Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012;

– Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.

Titlul I Dispoziții generale

Articolul 1

(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier național.

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier național include:

a) pădurile;

b) terenurile în curs de regenerare și plantațiile înființate în scopuri forestiere;

c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate și terenuri neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite;

d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje și culturi de plante-mamă;

e) terenurile care servesc nevoilor de producție silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori și arbuști ornamentali și fructiferi;

f) terenurile care servesc nevoilor de administrație silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului și producerii de furaje, terenuri date în folosință temporară personalului silvic;

g) terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi ferate forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar și cele afectate de sarcini și/sau litigii, precum și terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat și cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;

h) iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră.

Articolul 2

(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație.

(2) Termenul pădure include:

a) terenurile cu folosință pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii;

b) perdelele forestiere de protecție;

c) terenurile pe care sunt instalate jnepenișurile;

d) terenurile acoperite cu pășuni împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră;

e) plantațiile cu specii forestiere din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, precum și plantațiile cu specii forestiere de pe terenurile administrate de Agenția Domeniilor Statului, care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1); intervențiile administratorilor lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare pe terenurile cărora sunt amplasate aceste plantații se fac numai în baza aprobării administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, fără alte avize/aprobări/autorizații; prevederile art. 33 și 35-42 nu sunt aplicabile în cazul acestor intervenții; trecerea acestor terenuri în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se face prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 3

(1) Fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național.

(2) Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier național se exercită în conformitate cu dispozițiile prezentului cod.

(3) Dovada deținerii în administrare a terenurilor forestiere proprietate publică de către administrator se face potrivit legii și pe baza amenajamentelor silvice, în condițiile regimului silvic.

Articolul 4

În sensul prezentului cod, definițiile termenilor utilizați sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Articolul 5

Principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor sunt următoarele:

a) promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor;

b) asigurarea integrității fondului forestier și a permanenței pădurii;

c) majorarea suprafeței terenurilor ocupate cu păduri;

d) politici forestiere stabile pe termen lung;

e) asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituțională și operațională în gestionarea pădurilor;

f) primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;

g) creșterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;

h) promovarea tipului natural fundamental de pădure și asigurarea diversității biologice a pădurii;

i) armonizarea relațiilor dintre silvicultură și alte domenii de activitate;

j) sprijinirea proprietarilor de păduri și stimularea asocierii acestora;

k) prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, ca urmare a acțiunilor umane și a factorilor de mediu destabilizatori;

l) gestionarea pădurilor pe principiul teritorialității;

m) atenuarea consecințelor produse de schimbările climatice asupra pădurilor, precum și adaptarea pădurilor la schimbările climatice.

n) promovarea și protecția rolului sanogen, educativ, turistic, sportiv și recreativ al pădurii și accesibilității ei în asemenea scopuri pentru populație, în mod nemotorizat.

Articolul 6

(1) Fondul forestier național este supus regimului silvic.

(2) Vegetația forestieră din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos.

(3) Recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2).

(4) Persoanele juridice și instituțiile publice care beneficiază, sub raport economic, ecologic sau social, de efectele funcției de protecție a pădurilor învecinate, altele decât cele aflate în proprietate, plătesc contravaloarea acestor funcții potrivit prevederilor reglementate prin lege specială.

Articolul 7

(1) După forma de proprietate, fondul forestier național poate fi:

a) fond forestier proprietate publică a statului;

b) fond forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;

c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;

d) fond forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale.

(2) Fondul forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale cuprinde pășunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier național.

(3) Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București.

(4) Este interzisă includerea pădurilor în intravilan.

Articolul 8

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii.

Articolul 9

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înființează structuri teritoriale de specialitate.

(2) Denumirea și regulamentul de organizare și funcționare a structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea acesteia.

(3) Numărul personalului tehnic de specialitate din structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se dimensionează în raport cu suprafața fondului forestier și cu numărul de proprietari.

(4) Pentru o suprafață de cel mult 12.000 ha fond forestier, în cadrul structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură trebuie încadrat un inginer silvic.

(5) Structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se înființează pentru suprafața minimă de fond forestier, după cum urmează:

a) 60.000 ha în zona de câmpie;

b) 120.000 ha în zona de deal;

c) 180.000 ha în zona de munte.

Titlul II Administrarea fondului forestier național

Articolul 10

(1) Este obligatorie administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier național, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului deținut de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea"*), administrarea se realizează de către structurile din cadrul acestuia.

Notă *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 318/2015 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", ca institut național de cercetare-dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015.

(2) Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și din structura Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", care administrează fond forestier proprietate publică a statului și care sunt înființate de acestea; Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", poate asigura administrarea prin bazele experimentale, care se asimilează ocoalelor silvice de stat, dar numai pentru fondul forestier proprietate publică a statului pentru care are calitatea de administrator, potrivit legii;

b) ocoale silvice de regim, care sunt înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociații constituite de către acestea.

(3) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) sunt de interes public și pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, și pentru alte proprietăți forestiere, pe bază de contracte, care constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de către proprietar pentru administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, după caz, cu excepția ocolului silvic propriu al Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", care poate asigura administrarea sau serviciile silvice numai pentru fondul forestier pe care îl are în administrare proprie.

(4) În formele asociative de proprietate la care statul deține în indiviziune terenuri cu vegetație forestieră, statul este reprezentat în drepturile sale de către Ministerul Finanțelor Publice.

Articolul 11

(1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" și de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", prin ocolul silvic propriu constituit în condițiile legii.

(2) Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se aprobă prin hotărâre a Guvernului**), la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Notă **) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 16 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Fondul forestier proprietate publică a statului nu poate fi concesionat, cu următoarele excepții:

a) terenurile aferente activelor care se vând, în condițiile legii, de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, pe durata existenței construcțiilor, dar nu mai mult de 49 de ani de la data încheierii contractului de concesiune;

b) abrogată

(4) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate să desfășoare, în fondul forestier proprietate publică a statului pe care îl administrează, activități nespecifice administrării acestuia, numai în condițiile legii.

(5) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are dreptul de a utiliza terenuri forestiere proprietate publică a statului pe care le administrează și pentru înființarea de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare, în condițiile legii.

(6) Terenurile achiziționate de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva din fonduri publice și din fondul de conservare și regenerare devin fond forestier proprietate publică a statului și se intabulează ca atare.

(7) Veniturile Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se constituie din:

a) valorificarea produselor fondului forestier și din alte activități economice specifice;

b) administrarea fondului forestier al altor proprietari decât statul sau prestarea de servicii pentru fondul forestier al altor proprietari, închirierea de bunuri, în condițiile legii;

c) despăgubiri, potrivit legii;

d) donații, potrivit legii;

e) contravaloarea serviciilor ecosistemelor forestiere asigurate prin menținerea funcțiilor de protecție a pădurilor, care se suportă de către beneficiarii direcți sau indirecți ai serviciilor ecosistemelor forestiere, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, metodologia de cuantificare a funcțiilor de protecție a pădurilor și procedura de decontare a acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;

f) compensații acordate de la bugetul de stat;

f^1) alocații de la bugetul de stat pentru susținerea activității de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului, pentru finanțarea administrării ariilor naturale protejate, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, și pentru finanțarea Direcției de creștere, exploatare și ameliorare a cabalinelor, în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 99/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2002 privind desființarea Societății Naționale «Cai de Rasă» - S.A. și preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Națională a Pădurilor

g) 20% din chiriile pentru ocupările temporare de terenuri din fondul forestier proprietate publică a statului;

h) alte surse, potrivit legii.

(8) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează și de institute publice de cercetare sau de instituții de învățământ de stat cu profil silvic.

(9) În litigiile referitoare la dreptul de administrare a fondului forestier proprietate publică, titularul acestui drept va sta în instanță în nume propriu.

(10) În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra fondului forestier proprietate publică a statului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații.

Articolul 12

(1) Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice de regim, care funcționează ca regii autonome de interes local, sau pe bază de contracte cu ocoale silvice de stat, așa cum este reglementat la art. 10 alin. (2) și (3).

(2) Ocoalele silvice de regim care nu funcționează ca regii autonome de interes local pot asigura servicii silvice pentru fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale.

(3) Prin derogare de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările ulterioare, ocoalele silvice de regim funcționează ca regii autonome de interes local

Articolul 12^1

(1) Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale asupra fondului forestier se intabulează în sistemul integrat de cadastru și carte funciară la cererea administratorilor fondului forestier, proprietate publică a statului, respectiv a proprietarului, în cazul proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, în baza actelor de proprietate și a documentației cadastrale întocmite conform prevederilor legale.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în lipsa actelor de proprietate se efectuează înscrierea provizorie, în baza amenajamentului silvic valabil, neactualizat. În această situație, coordonatele punctelor de pe limita imobilelor respective vor fi determinate, în sistem Stereografic 1970, prin vectorizare, la nivel de unitate administrativ-teritorială. Orice litigiu cu privire la eventualele suprapuneri se soluționează pe cale amiabilă sau prin instanța de judecată conform reglementărilor prevăzute de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Justificarea înscrierii provizorii pentru situațiile prevăzute la alin. (2) se face în baza amenajamentului silvic valabil actualizat al fondului forestier proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, care confirmă suprafața și identitatea dintre imobilul din documentația cadastrală și cel evidențiat în amenajamentul silvic actualizat

Articolul 13

(1) Pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, administrarea și/sau serviciile silvice se realizează prin ocoale silvice de regim, care funcționează similar asociațiilor și fundațiilor sau ca societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori pe bază de contract cu alte ocoale silvice.

(2) Ocoalele silvice de regim prevăzute la alin. (1) se pot constitui atât de proprietari, cât și de asociații ale acestora și pot funcționa în subordinea unor structuri silvice de rang superior.

(3) Structurile silvice de rang superior dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice.

Articolul 14

(1) Ocoalele silvice de regim prevăzute la art. 12 și 13 au personalitate juridică, întocmesc balanță, bilanț contabil propriu, au buget anual de venituri și cheltuieli distinct, de care dispun.

(2) Bugetul anual de venituri și cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.

(3) Ocolului silvic care nu îndeplinește condiția prevăzută la alin. (2), până la data de 31 martie a anului în curs, după notificarea prealabilă făcută de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, i se suspendă dreptul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat cu amprentă rotundă, până la îndeplinirea condiției.

(4) Conducerea și reprezentarea legală a ocolului silvic de regim sunt asigurate de șeful ocolului silvic, numit de proprietarul unic, consiliul local, consiliul de administrație ori de adunarea generală, după caz, cu avizul favorabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Conducerea ocolului silvic de stat este asigurată de către șeful de ocol, care este numit în funcție prin concurs, de către conducerea unității Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva sau de conducerea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, după caz, iar conducerea bazei experimentale este asigurată de către șeful bazei experimentale, care este numit în funcție prin concurs, de către conducerea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea»; revocarea șefului ocolului silvic de regim se face cu avizul favorabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură

(5) Șefii ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) și conducătorii structurilor silvice de rang superior sunt angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și trebuie să aibă vechimea de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii, conform reglementărilor în vigoare

(6) Ocolului silvic al cărui șef nu este numit în condițiile alin. (4) și (5) i se retrage, după o perioadă de 45 de zile de la data neîndeplinirii condițiilor, autorizația de funcționare emisă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Articolul 15(1) Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) se autorizează prin înscriere în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, ținut la nivelul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Ocoalele silvice private sunt de utilitate publică și dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice.

(3) Pentru dobândirea personalității juridice, ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) încheie în prealabil actul constitutiv și statutul în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

(4) Conținutul Registrului național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, modelul documentelor de constituire, organizare și funcționare, procedura de constituire și autorizare pentru toate ocoalele silvice și atribuțiile acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(5) Veniturile ocoalelor silvice prevăzute la alin. (2) se pot constitui din:

a) valorificarea produselor fondului forestier;

b) prestări de servicii și închirieri de bunuri, în condițiile legii;

c) contravaloarea serviciilor ecosistemelor forestiere asigurate prin menținerea funcțiilor de protecție a pădurilor, care se suportă de către beneficiarii direcți sau indirecți ai serviciilor ecosistemelor forestiere, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică;

d) cotizația anuală a proprietarilor care le-au constituit;

e) tarifele percepute pentru serviciile prestate;

f) donații, potrivit legii;

g) compensații acordate de la bugetul de stat sau local;

h) alte surse, în condițiile legii;

i) valorificarea creditelor de carbon.

Articolul 16

(1) Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură cu respectarea principiului teritorialității.

(2) Ocolul silvic se constituie, funcționează și asigură administrarea și/sau serviciile silvice pentru suprafețe de fond forestier aflate în limitele teritoriale ale județului în care acesta are sediul social și în județele limitrofe acestuia, cu respectarea principiului teritorialității.

(3) Face excepție de la prevederile alin. (2) proprietarul unic care are în proprietate fond forestier și în alte județe decât județul în care ocolul silvic își are sediul social, care poate constitui un ocol silvic de regim, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(4) Pentru suprafețele de fond forestier de maximum 30 ha inclusiv, aparținând persoanelor fizice și juridice, la cererea deținătorului, ocolul silvic nominalizat are obligația să asigure serviciile silvice, pe bază de contract

(5) Pentru fondul forestier în suprafață de maximum 30 ha inclusiv, pentru care nu există administrare sau pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, iar proprietarul nu se poate identifica sau pentru care proprietarul a decedat și nu s-a realizat dezbaterea succesorală, structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură notifică în scris unitatea administrativ-teritorială în raza căreia se găsește suprafața de fond forestier cu privire la intenția de a se asigura servicii silvice pentru aceste suprafețe.

(6) Notificarea prevăzută la alin. (5) se transmite și ocolului silvic nominalizat care va efectua un control de fond/va evalua, în condițiile legii, eventualele pagube aduse fondului forestier pentru suprafața pentru care nu există servicii silvice și va asigura serviciile silvice pentru această suprafață.

(7) Pentru suprafețele de fond forestier de maximum 30 ha, prevăzute la alin. (5), asigurarea serviciilor silvice de către ocolul silvic nominalizat se face prin act de constatare încheiat între reprezentantul ocolului silvic nominalizat și reprezentantul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după evaluarea de către ocolul silvic nominalizat, în condițiile legii, a eventualelor pagube aduse fondului forestier.

(8) Încheierea contractului de servicii silvice pentru situațiile prevăzute la alin. (4) și preluarea suprafețelor în vederea asigurării serviciilor silvice se realizează în maximum 30 de zile de la solicitare; în situația condițiilor atmosferice nefavorabile care nu permit identificarea eventualelor prejudicii, termenul se poate prelungi cu 30 de zile de la data constatării încetării acțiunii factorului vătămător.

(9) Costurile necesare asigurării serviciilor silvice pentru situațiile prevăzute la alin. (4) și (5) se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(10) Pentru suprafețele de fond forestier de peste 30 ha, pentru care nu există administrare sau pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, asigurarea serviciilor silvice de către ocolul silvic nominalizat se face prin act de constatare încheiat între reprezentantul ocolului silvic nominalizat și reprezentantul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după realizarea controlului de fond/evaluarea de către ocolul silvic, în condițiile legii, a eventualelor pagube aduse fondului forestier.

(11) Metodologia de calcul al cheltuielilor destinate asigurării serviciilor silvice pentru suprafețele de fond forestier de maximum 30 ha prevăzute la alin. (5) este prevăzută în anexa nr. 2.

(12) Costurile medii/ha necesare asigurării serviciilor silvice pentru suprafețele de fond forestier prevăzute la alin. (10) sunt cele calculate potrivit metodologiei prevăzute la alin. (11), iar contravaloarea serviciilor silvice se suportă de către proprietar/succesorul în drepturi, în baza devizului întocmit și comunicat de ocolul silvic nominalizat; valoarea devizului se calculează ca produs între suprafață și costurile medii/ha pe suprafețele aferente formelor de relief, iar valoarea acestuia este purtătoare de TVA.

(13) Valoarea devizului prevăzut la alin. (12), acceptat în mod expres sau tacit prin necontestare de proprietar/succesorul în drepturi, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, constituie titlu executoriu, fiind temei pentru facturarea și recuperarea contravalorii serviciilor silvice efectuate.

(14) În situația în care sumele prevăzute prin deviz nu sunt plătite de către proprietar/succesorul în drepturi în termenul prevăzut la alin. (13), acestea se recuperează prin executare silită, potrivit legii.(15) Nerespectarea principiului teritorialității prevăzut la alin. (2) și (3) se sancționează cu revocarea avizului emis pentru șeful ocolului silvic de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(16) Metodologia de stabilire a ocolului silvic nominalizat și procedura de preluare în teren a suprafețelor de fond forestier de maximum 30 ha inclusiv se stabilesc prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură

Articolul 17

(1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toți proprietarii sau deținătorii de fond forestier.

(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic:

a) să asigure elaborarea și să respecte prevederile amenajamentelor silvice și să asigure administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat în proprietate, în condițiile legii;

b) să asigure paza și integritatea fondului forestier;

c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;

d) să realizeze lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor;

e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor;

f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor;

g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor și eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;

h) să asigure întreținerea și repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;

i) să aibă delimitat fondul forestier aflat în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz, prin semne de hotar, și să le mențină în stare corespunzătoare;

j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietății asupra terenurilor forestiere.

(3) În cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, obligațiile prevăzute la alin. (2) aparțin acestora, cu excepția celei prevăzute la alin. (2) lit. i).

Articolul 18

Proprietarii vegetației forestiere din afara fondului forestier național au următoarele obligații:

a) să respecte normele tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementările privind circulația materialelor lemnoase;

b) să asigure îngrijirea și protecția vegetației forestiere, precum și combaterea dăunătorilor acesteia.

Titlul III Gestionarea durabilă a pădurilor

Capitolul I Amenajarea pădurilor

Articolul 19

(1) Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamentele silvice, care constituie baza cadastrului de specialitate și a titlului de proprietate a statului pentru fondul forestier proprietate publică a statului.

(1^1) Înregistrarea fondului forestier în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, precum și actualizarea acestuia, până la înregistrarea în sistemul integrat de cadastru, se face, prin grija autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza prevederilor amenajamentelor silvice actualizate cu intrările/ieșirile aprobate cu acte legale.

(2) Țelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice și cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod.

Articolul 20

(1) Amenajamentul silvic se elaborează pe unități de producție și/sau de protecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare. Reglementarea procesului de producție pentru pădurile de pe proprietățile cu suprafețe mai mici de 100 ha, incluse în unități de producție/protecție constituite în teritoriul aceleiași comune, respectiv aceluiași oraș sau municipiu, se face la nivel de arboret, cu condiția asigurării continuității la acest nivel, aplicând tratamente adecvate.

(2) Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietățile de fond forestier mai mari de 10 ha.

(3) Proprietarul/Succesorul în drepturi/Orice persoană care are calitatea de a beneficia de uzufruct și demonstrează cu documente potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, care are încheiat contract de administrare sau de servicii silvice pe o perioadă de minimum 10 ani pentru fondul forestier pe care îl deține, cu suprafața de maximum 10 ha, poate recolta un volum de maximum 5 mc/an/ha de pe această suprafață, în funcție de caracteristicile structurale ale arboretului; volumul care se poate recolta pe un hectar, indiferent de numărul persoanelor beneficiare sau de calitatea acestora, este de maximum 5 mc/an; produsele accidentale se recoltează integral, cu respectarea condițiilor privind protecția mediului.

(3^1) Proprietarul/Succesorul în drepturi/Orice persoană care are calitatea de a beneficia de uzufruct și demonstrează cu documente potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, care are încheiat contract de administrare sau de servicii silvice pe o perioadă de minimum 10 ani pentru fondul forestier pe care îl deține, cu suprafața cuprinsă între 10,1 ha și 100 ha, și pentru care nu există amenajament silvic valabil, poate recolta un volum de 5 mc/an/ha, în funcție de caracteristicile structurale ale arboretului, dar nu mai mult de 100 mc/an de pe această suprafață; produsele accidentale se recoltează integral, cu respectarea condițiilor privind protecția mediului.

(3^2) În situația în care volumul produselor accidentale depășește volumul anual prevăzut la alin. (3^1), recoltarea se face integral în baza avizului conducătorului gărzii forestiere competente teritorial.

(4) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) se elaborează și se aprobă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în colaborare cu Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", cu alte instituții de specialitate și organizații neguvernamentale, cu respectarea următoarelor principii:

a) principiul continuității și al permanenței pădurilor;

b) principiul eficacității funcționale;

c) principiul conservării și ameliorării biodiversității;

d) principiul economic.

(5) Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani.

(6) Pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute în normele tehnice.

(7) În situația în care amenajamentul silvic include mai multe proprietăți, la solicitarea proprietarilor, societatea specializată autorizată pentru lucrări de amenajare a pădurilor eliberează un extras de amenajament, cu informațiile corespunzătoare fiecărei proprietăți.

(8) Semnele de hotar se stabilesc prin normele tehnice pentru amenajarea pădurilor și reprezintă baza de referință a cadastrului forestier.

(9) Grănițuirea pădurii respectă principiile stabilite de Codul civil și nu se aplică în interiorul acesteia.

(10) Exploatarea masei lemnoase în baza unui amenajament silvic se face pe baza autorizațiilor de exploatare, eliberate de șeful ocolului silvic, care cuprind obligații referitoare la condițiile din punctul de vedere al protecției mediului pentru desfășurarea activității și măsurile pentru monitorizarea acesteia.

Articolul 21

(1) Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.

(1^1) Elaborarea amenajamentelor silvice pentru fondul forestier inclus în arii naturale protejate se face în concordanță cu prevederile planurilor de management aprobate potrivit legii sau cu măsurile minime de conservare ale ariilor naturale protejate suprapuse, în cadrul evaluării adecvate, parte integrantă din procedura de evaluare de mediu pentru amenajamentele silvice și se armonizează prin încadrarea în categorii funcționale specifice și propunerea de soluții tehnice corespunzătoare.

(2) Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea și controlul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2^1) Până la aprobarea amenajamentului silvic, elaborat în condițiile prezentei legi, se aplică prevederile ședinței de preavizare a soluțiilor tehnice. Neavizarea amenajamentului silvic în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură în același an în care se organizează ședința de preavizare a soluțiilor tehnice determină suspendarea aplicării prevederilor amenajamentului silvic până la data la care acesta este avizat.

(2^2) Este obligatorie verificarea modului de aplicare a prevederilor amenajamentelor silvice cel puțin la jumătatea perioadei de valabilitate a acestora, conform metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2^3) Proprietarul de fond forestier a cărui proprietate este de peste 10 ha, dar mai mică de 100 ha poate solicita amenajarea acestuia printr-un addendum la un amenajament silvic în vigoare, cu acordul deținătorului acestuia.

(2^4) Amenajarea în condițiile alin. (2^3) se face numai dacă fondul forestier pentru care este aprobat amenajamentul silvic în vigoare se suprapune parțial sau total peste teritoriul unității administrativ-teritoriale în care este amplasată proprietatea forestieră pentru care se întocmește addendum; addendumul preia termenul de valabilitate a amenajamentului silvic existent, iar reglementarea procesului de producție se face în condițiile normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor.

(3) Amenajamentele silvice se elaborează prin unități specializate atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, iar contravaloarea lor se suportă de:

a) administratorul fondului forestier proprietate publică a statului;

b) proprietar, pentru suprafețe de fond forestier mai mari de 10 ha sau administrator în cazul în care proprietarul are înființat ocol silvic de regim și care administrează fondul forestier al acestuia.

(4) Cheltuielile privind elaborarea amenajamentelor silvice se suportă din fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, pentru suprafața de maximum 10 ha/proprietate, indiferent dacă aceasta este sau nu cuprinsă într-o asociație, cel puțin autentificată notarial.

(5) Metodologia de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (4) se stabilește prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al conducătorului autorității publice centrale pentru finanțe publice.

(6) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate și se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului.

Articolul 22

(1) Amenajamentele silvice și modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(1^1) Inițierea procedurii de evaluare de mediu pentru amenajamentele silvice de către autoritatea pentru protecția mediului se face concomitent cu elaborarea primei versiuni a amenajamentului silvic, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, cu modificările ulterioare.

(1^2) Amenajamentul silvic intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie a anului următor culegerii datelor din teren.

(1^3) Recoltarea masei lemnoase se poate face după emiterea actului administrativ de mediu, în interiorul termenelor prevăzute de legislația de mediu, dar nu mai mult de 60 de zile de la data organizării ședinței de preavizare a soluțiilor tehnice - Conferința a II-a de amenajare, dată până la care autoritatea de mediu competentă are obligația emiterii actului administrativ de mediu.

(1^4) După intrarea în vigoare a amenajamentului silvic, datele de interes public din amenajamentul silvic se publică de către autoritatea centrală care răspunde de silvicultură pe un portal public dedicat acestui scop.

(2) Anual, în perioada 1-31 ianuarie, ocoalele silvice sunt obligate să transmită structurilor silvice teritoriale din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură situația comparativă dintre prevederile amenajamentului silvic și lucrările silviculturale efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate de producție.

(3) Modelul-cadru de raportare pentru situația comparativă prevăzută la alin. (2) se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 23

(1) Pădurile, astfel cum sunt definite de prezentul cod, care, anterior intrării în vigoare a acestuia, au făcut parte din categoria vegetație forestieră de pe terenuri din afara fondului forestier național, devin fond forestier național și se integrează în unități de producție și/sau de protecție existente ori se constituie în unități de producție și/sau de protecție noi, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de normele tehnice pentru amenajarea pădurilor și dobândesc destinație forestieră prin includerea în amenajamentul silvic.

(2) Obligația identificării pădurilor prevăzute la alin. (1), până la momentul amenajării lor în conformitate cu prevederile prezentului cod, revine structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(3) Proprietarii de păduri provenite din vegetația forestieră de pe terenuri din afara fondului forestier național potrivit alin. (1) sunt scutiți de impozite după includerea acestora în fondul forestier național, iar ocuparea temporară sau scoaterea definitivă din fondul forestier național pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 37 alin. (1), având ca beneficiar proprietarul, este scutită de obligațiile bănești prevăzute la art. 41 și 42 și de oferirea de terenuri în compensare.

Articolul 24

(1) În cazul vegetației forestiere de pe terenuri din afara fondului forestier, așa cum este definită în prezentul cod, și a oricăror altor terenuri, proprietarul poate opta pentru includerea lor în fondul forestier național, situație în care se întocmește amenajament silvic sau se includ într-un amenajament silvic existent.

(2) Schimbarea destinației terenurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și este scutită de taxe și impozite.

Articolul 25

(1) În raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în două grupe funcționale:

a) grupa I, care cuprinde păduri cu funcții speciale de protecție a apelor, a solului, a climei și a obiectivelor de interes național, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului și a ecofondului, precum și pădurile din ariile naturale protejate de interes național;

b) grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcții de producție și de protecție, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară și a altor produse ale pădurii, precum și, concomitent, protecția calității factorilor de mediu.

(2) Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferențiază în raport cu intensitatea și natura funcțiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice.

(3) În vederea cuantificării volumului de lemn nerecoltat ca urmare a instituirii măsurilor de protecție, pentru pădurile încadrate în grupa I funcțională, pentru care nu se reglementează procesul de producție lemnoasă, amenajamentul silvic va prevedea distinct și reglementarea procesului de producție pentru acestea, considerându-le încadrate în grupa a II-a funcțională.

Capitolul II Conservarea biodiversității

Articolul 26

(1) Pentru conservarea și ameliorarea biodiversității se vor lua în considerare cele 4 forme ale acesteia: genetică, a speciilor, ecosistemică, peisagistică.

(2) Constituirea de arii naturale protejate în fondul forestier se realizează potrivit legislației specifice în vigoare, cu avizul prealabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Pădurile virgine și cvasivirgine vor fi strict protejate și se vor include în "Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine", constituit ca instrument de evidență și gestiune prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Pentru recunoașterea valorii excepționale și asigurarea protecției pe termen lung, pădurile virgine și cvasivirgine se vor include, după caz, în Patrimoniul Mondial UNESCO, rezervații științifice și/sau integrarea acestora în zonele de protecție strictă a parcurilor naționale sau naturale.

(4) Conservarea și ameliorarea biodiversității se realizează prin:

a) conservarea peisajului forestier mozaicat prin menținerea luminișurilor, poienilor, terenurilor pentru hrana și liniștea faunei sălbatice și a habitatelor marginale;

b) crearea de arborete cu structuri diversificate, având compoziții conforme tipului natural fundamental de pădure și aplicând tratamente intensive, precum și alte practici silvice favorabile conservării și ameliorării biodiversității și regenerării naturale a arboretelor;

c) conservarea în limitele ecologice necesare a lemnului mort aflat pe sol și pe picior.

Articolul 27

(1) Constituirea de arii naturale protejate de interes național, care cuprind și păduri, se realizează potrivit prevederilor legale, cu avizul prealabil al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Ocolul silvic care administrează pădurile situate în interiorul unui parc natural sau parc național are prioritate în dobândirea dreptului de a administra ariile naturale protejate respective, în condițiile legii, dacă suprafața pădurilor reprezintă mai mult de 50% din suprafața acestora.

(3) Amenajamentele silvice întocmite și aprobate, în condițiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile naturale protejate preiau măsurile de management din planurile de management ale acestora sau măsurile minime de conservare în caz că nu există încă un plan de management, iar modificarea lor se aprobă numai potrivit prevederilor art. 22 alin. (1).

Capitolul III Reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor

Articolul 28

(1) Reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor se realizează în concordanță cu prevederile amenajamentelor silvice și/sau ale studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice.

(2) La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului și a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioară, precum și exercitarea cu continuitate de către acestea a funcțiilor de protecție.

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcâm, precum și zăvoaiele în care este admis regimul crângului.

Articolul 29

(1) Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid cu structură echienă și relativ echienă, pin, plop euramerican, salcie selecționată, precum și în cazul substituirii ori refacerii unor arborete, în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), mărimea suprafeței de pădure parcurse cu tăieri rase este de maximum 3 ha, cu excepția arboretelor de plop euramerican și salcie selecționată, amplasate în incintele îndiguite, care necesită pregătirea mecanizată a terenului, situație în care suprafața este de maximum 5 ha. Între suprafețele parcurse cu tăieri rase se va păstra o distanță de minimum două înălțimi de arbori.

(3) În situația apariției de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeței pe care s-a manifestat factorul dăunător și de modul de intervenție pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.

(4) Realizarea într-un arboret a unei tăieri rase prin alăturare cu o altă tăiere rasă este permisă numai după închiderea stării de masiv în suprafață tăiată anterior. Dacă starea de masiv nu este încheiată într-o perioadă de 7 ani de la prima tăiere rasă, este permisă alăturarea, cu condiția asigurării împăduririi integrale a suprafeței tăiate anterior. Executarea într-un arboret a unei tăieri rase, unice, este permisă numai în situația în care arboretele perimetral vecin are asigurată starea de masiv.

(5) Tăierile rase în parcurile naționale, rezervațiile naturale și parcurile naturale sunt interzise, cu excepția arboretelor în care nu se poate asigura regenerarea naturală prin altfel de tăieri.

Articolul 30

(1) Lucrările de regenerare artificială și de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetație de la tăierea unică/definitivă/după tăieri de produse accidentale sau tăieri ilegale pe suprafețe compacte de peste 0,5 ha, cu excepția extragerii masei lemnoase din arborete afectate de doborâturi și rupturi masive de vânt și zăpadă și de uscare anormală și a tăierilor unice în fondul forestier din Lunca și Delta Dunării, precum și din luncile râurilor interioare; în funcție de amploarea fenomenului, structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură stabilește perioada maximă de regenerare artificială pentru situațiile de excepție, perioadă care nu poate să fie mai mare de 5 sezoane de vegetație de la tăiere.

(2) Lucrările de regenerare, întreținere a semințișurilor și a plantațiilor și de îngrijire a arboretelor trebuie astfel executate încât să se realizeze compozițiile stabilite prin amenajamentele silvice și/sau prin studiile de specialitate.

(3) Compoziția, schemele și tehnologiile de împădurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate și/sau ale studiilor de specialitate aprobate.

(4) Regenerarea se consideră încheiată la realizarea stării de masiv.

(5) Lucrările de regenerare, întreținere a semințișurilor și plantațiilor, precum și de îngrijire a arboretelor se realizează de ocoale silvice sau de către persoane juridice atestate în condițiile legii.

(6) Regulamentul și criteriile de atestare a persoanelor juridice prevăzute la alin. (5) se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, cu consultarea asociațiilor și organizațiilor profesionale și a structurilor asociative ale autorităților locale.

Articolul 31

Modalitățile de producere, de comercializare și de utilizare a materialelor forestiere de reproducere se stabilesc prin lege specială, în concordanță cu prevederile europene în domeniu.

Articolul 32

(1) În cazul în care proprietarul nu își îndeplinește obligația prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c) din motive imputabile, structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după somație, asigură, prin ocoale silvice sau prin operatori economici atestați, executarea lucrărilor de regenerare artificială și de întreținere, pe bază de deviz, până la închiderea stării de masiv, contravaloarea acestor lucrări fiind suportată de proprietar.

(2) Devizul lucrărilor prevăzut la alin. (1), întocmit de ocolul silvic sau de societatea reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atestată și aprobat de unitățile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, se comunică proprietarului.

(3) Devizul prevăzut la alin. (1), acceptat în mod expres sau tacit prin necontestare de proprietar, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, constituie titlu executoriu, fiind temei pentru executarea lucrărilor de regenerare.

(4) Contravaloarea lucrărilor de regenerare efectuate și recepționate în conformitate cu devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea creanței de la proprietar.

(5) Creanța prevăzută la alin. (4) se recuperează prin executare silită, potrivit procedurii de recuperare a creanțelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat.

Articolul 33

(1) Administratorul fondului forestier proprietate publică a statului și proprietarii de păduri au obligația să înființeze fondul de conservare și regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal și având regimul rezervelor fiscale. Fondul se află la dispoziția și în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice.

(2) Fondul de conservare și regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse:

a) contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier proprietate publică a statului, în cazul în care nu se oferă teren în compensare;

b) contravaloarea pierderii de creștere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier proprietate publică a statului;

c) 30% din cuantumul chiriei, pentru ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului;

d) contravaloarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate publică;

e) 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată;

f) 10-25% din valoarea masei lemnoase autorizate spre exploatare, provenită din produse principale și accidentale I, calculată la nivelul prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabilește de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, respectiv de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", și de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, prin ocolul silvic propriu; pentru celelalte forme de proprietate forestieră, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabilește de ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. b);

g) sumele reprezentând cheltuielile de instalare/reinstalare a vegetației forestiere pentru terenurile care fac obiectul compensării/ocupării temporare, precum și cheltuielile necesare până la realizarea stării de masiv pentru terenurile din fondul forestier național;

h) sumele reprezentând contravaloarea efectelor determinate de funcțiile de protecție, ecologice și sociale ale pădurilor;

i) alocații de la bugetul de stat.

(3) Fondul de conservare și regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se folosește pentru:

a) regenerarea suprafețelor parcurse cu tăieri;

b) împădurirea terenurilor goale înregistrate în amenajamentul silvic sau a celor preluate în scopul împăduririi;

c) reinstalarea pădurii pe terenurile ocupate temporar din fondul forestier național;

d) efectuarea lucrărilor de ajutorare și de îngrijire a regenerărilor naturale și de îngrijire a culturilor tinere existente;

e) efectuarea lucrărilor în resursele genetice forestiere înscrise în Catalogul național al materialelor forestiere de reproducere;

f) acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea pădurilor afectate de calamități;

g) efectuarea lucrărilor de degajări, curățări și elagaj artificial;

h) cumpărarea de terenuri cu destinație agricolă sau forestieră, în condițiile legii;

i) gospodărirea pădurilor cu funcții speciale de protecție, în condițiile în care nu este reglementat procesul de producție lemnoasă;

j) efectuarea studiilor și lucrărilor de protecție a pădurilor;

k) împrejmuirea terenurilor pe care sunt instalate regenerări naturale și a plantațiilor.

(4) Constituirea fondului de conservare și regenerare a pădurilor pentru resursele prevăzute la alin. (2) lit. f) se face la data valorificării acestora. Alimentarea fondului de conservare și regenerare a pădurilor se face la data la care resursele prevăzute la alin. (2) devin exigibile.

(5) Evidența fondului de conservare și regenerare a pădurilor se ține pe proprietar.

(6) Sumele rămase disponibile din acest fond la sfârșitul anului calendaristic se reportează în anul următor, cu aceeași destinație, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. i).

(7) În cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, după acoperirea cheltuielilor din fondul de conservare și regenerare a pădurilor pentru destinațiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-d), sumele rămase disponibile se restituie, la cerere, proprietarului.

(8) Lucrările prevăzute a fi finanțate din fondul de conservare și regenerare a pădurilor pot fi realizate și cu resurse financiare din afara acestuia.

Capitolul IV Asigurarea integrității fondului forestier național

Articolul 34

Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.

Articolul 35

Reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă.

Articolul 36

(1) Prin excepție de la prevederile art. 35 este permisă reducerea suprafeței fondului forestier național prin scoaterea /definitivă a unor terenuri necesare realizării obiectivelor de interes național, declarate de utilitate publică, în condițiile legii, precum și a unor terenuri pe care sunt amplasate capacități de producție și/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea națională.

(2) La cerere, solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate obiectivele prevăzute la alin. (1) poate compensa suprafața solicitată, caz în care nu se mai plătește contravaloarea terenului care urmează să fie scos definitiv din fondul forestier național, dar se achită anticipat celelalte obligații bănești.

(3) Compensarea prevăzută la alin. (2) se realizează cu un teren ale cărui suprafață și valoare sunt cel puțin egale cu suprafața și valoarea terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier național.

(4) Prin excepție de la alin. (2), reducerea fondului forestier național prin scoaterea definitivă a unor terenuri proprietate publică a statului, în suprafață de până la 400 mp, pentru realizarea unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat, se realizează fără compensare și fără plata altor obligații bănești, la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne.

(5) Prin excepție de la alin. (2), reducerea fondului forestier național prin scoaterea definitivă a unor terenuri proprietate publică a statului pe care sunt amplasate capacități de producție și/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea națională se realizează fără compensare și fără plata altor obligații bănești, la solicitarea ministerului de resort.

(6) Terenurile forestiere achiziționate de operatorul economic cu capital integral sau majoritar de stat în condițiile art. 6 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, care nu fac parte din coridorul de expropriere al unei lucrări miniere declarate de interes național și de utilitate publică de exploatare a zăcămintelor de lignit, dar care se regăsesc pe amplasamentul lucrării în cauză și sunt necesare realizării lucrărilor miniere pot fi scoase din fondul forestier național. În acest caz, beneficiarul scoaterii din fondul forestier național este operatorul economic cu capital integral sau majoritar de stat. Pentru terenurile forestiere care au fost incluse în coridorul de expropriere al lucrării miniere de interes național și de utilitate publică beneficiarul scoaterii definitive din fondul forestier este statul român.

Notă Conform art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 104 din 25 iunie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 30 iunie 2020, dispozițiile art. 36 alin. (6) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum sunt modificate prin prezenta ordonanță de urgență a Guvernului, se aplică și procedurilor de scoatere definitivă din fondul forestier național a terenurilor necesare realizării lucrărilor miniere de interes național și de utilitate publică de exploatare a zăcămintelor de lignit, aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(7) Prin excepție de la alin. (2), reducerea fondului forestier național prin scoaterea definitivă a terenurilor pentru realizarea lucrărilor menționate la alin. (6) se realizează fără compensare și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 37

(1) Pot fi scoase definitiv din fondul forestier național, doar cu condiția compensării acestora, fără reducerea suprafeței fondului forestier și cu plata anticipată a obligațiilor bănești, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări și obiective:

a) exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare;

b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unități de cult, cimitirele aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, obiective sportive, medicale, precum și obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ în zonele de interes economic al Rezervației Biosferei «Delta Dunării» se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcațiuni cu scop turistic și de agrement și de aprovizionare cu alimente și combustibil, pontoane plutitoare și adăposturi pescărești pentru pescari constituiți în asociații;

c) locuințe sau case de vacanță, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice;

d) obiective instalate în fondul forestier național înainte de anul 1990, precum și suprafețele aferente activelor vândute, în condițiile legii, de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva;

e) surse și rețele de apă și de canalizare, inclusiv ape minerale, surse și rețele de energie din resurse convenționale sau regenerabile, rețele și sisteme de comunicații, drumuri de interes județean și local, parcuri recreative, parcuri tematice și/sau educaționale, situri arheologice înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, monumente istorice, centre de management integrat al deșeurilor, precum și lucrări și/sau construcții hidrotehnice și de piscicultură;

f) explorare a următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri; explorarea, exploatarea și transportul resurselor de petrol și gaze naturale, precum și instalarea, repararea, întreținerea, dezafectarea rețelelor de transport sau distribuție petrol, gaze naturale sau energie electrică.

(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiții, care trebuie îndeplinite cumulativ:

a) construcția și terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiași persoane;

b) suprafața maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcția, accesul și împrejmuirea, este de maximum 250 mp în cazul proprietăților forestiere mai mari de 5 ha și de maximum 5% din suprafața proprietății forestiere, dar nu mai mare de 200 mp, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică de 5 ha.

(3) Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier național, iar suprafața terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de 3 ori suprafața terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier național. La realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. e), al căror beneficiar este o unitate administrativ-teritorială sau o instituție publică, compensarea se realizează cu un teren ale cărui suprafață și valoare sunt cel puțin egale cu suprafața și valoarea terenului care face obiectul scoaterii definitive.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), pentru suprafețele mai mici de 50 mp, beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, situație în care trebuie să plătească, anticipat aprobării, o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii, sumă care se virează la fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, situație în care nu achită cheltuielile de instalare și întreținere a vegetației forestiere până la realizarea stării de masiv.

(5) Taxa procentuală prevăzută în anexa nr. 2 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică la calculul obligațiilor bănești, este 100, în cazul scoaterilor definitive cu compensare a terenurilor din fondul forestier național.

(6) Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara fondului forestier național, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situația în care suprafața minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri degradate, neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate în zonele de stepă, alpină și subalpină.

(7) Pentru terenurile prevăzute la alin. (6) sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice și asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum și împădurirea în maximum două sezoane de vegetație.

(8) În județele în care suprafața fondului forestier este sub 30% din suprafața județului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiași județ.

(9) Terenurile pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier național și terenurile preluate în compensare dobândesc situația juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc și se înscriu în cartea funciară în baza actului de aprobare și a procesului-verbal de predare-primire, încheiat între părți, în condițiile legii.

(10) Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor-parc nu fac obiectul scoaterii definitive/ocupărilor temporare din fondul forestier și sunt permise numai în situația în care realizarea amenajărilor nu implică tăieri de arbori sau defrișări.

(11) Autorizarea construcțiilor la distanțe mai mici de 50 m de liziera pădurii, în afara fondului forestier, se face cu avizul structurii teritoriale a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unei documentații depuse cu localizarea în coordonate stereografice 1970.

Articolul 38

(1) Terenurile scoase definitiv din fondul forestier național devin proprietatea beneficiarului în momentul efectuării operațiunii de predare-primire și dobândesc destinația pe care acesta a solicitat-o și care i-a fost aprobată.

(2) Se exceptează de la prevederile art. 37 terenurile aflate în perimetrul fâșiei de protecție a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public și care, prin natura lor, sunt destinate protecției și întreținerii liniei de frontieră.

(3) Schimbarea destinației obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din fondul forestier național mai devreme de 5 ani determină abrogarea ordinului ministrului sau hotărârii Guvernului de aprobare și aducere la starea inițială a terenului scos din fondul forestier pe cheltuiala beneficiarului aprobării.

Articolul 39

(1) Ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier național este permisă numai pe o perioadă determinată de timp, în scopul realizării obiectivelor din categoria celor prevăzute la art. 36 și la art. 37 alin. (1) lit. e) și f) și cu asigurarea plății anticipate a obligațiilor bănești de către beneficiarul aprobării de scoatere din fondul forestier național pentru obiectivul respectiv.

(2) În raport cu durata obiectivului, perioada de timp pentru care poate fi aprobată ocuparea temporară prevăzută la alin. (1) este de maximum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de maximum 10 ani.

(3) Chiria aferentă fiecărui an se plătește până la data de 31 ianuarie a anului pentru care se datorează și se calculează conform prevederilor legale în vigoare la data de 1 ianuarie.

(4) În cazul în care, pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 36 și art. 37 alin. (1) lit. a), b) și c), sunt necesare și alte terenuri adiacente celor scoase definitiv și numai pentru organizarea de șantier, acestea vor putea fi ocupate temporar, pe o perioadă egală cu perioada de realizare a investiției.

(5) Perioada pentru care se aprobă ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier național, care au categoria de folosință pădure sau clasa de regenerare, include și perioada necesară executării lucrărilor pentru redarea terenurilor în condiții apte de a fi împădurite.

(6) Este interzisă aprobarea ocupării temporare de terenuri din fondul forestier administrat/pentru care sunt asigurate serviciile silvice de către un ocol silvic pentru operatorii economici și succesorii în drepturi ai acestora, în situația în care aceștia nu au redat circuitului silvic, în condițiile alin. (5), terenurile forestiere ocupate anterior din fondul forestier național, cu excepția situațiilor de urgență reglementate în condițiile legii.

(7) Confirmarea redării în circuitul silvic potrivit alin. (6) se realizează de către șeful ocolului silvic.

(8) În situația în care terenul care a făcut obiectul ocupării temporare este încadrat în alte categorii de folosință forestieră decât cele prevăzute la alin. (5), beneficiarul are obligația de a preda terenul în condițiile stabilite în actul de aprobare.

(9) Prin excepție de la prevederile alin. (8), terenul ocupat temporar se poate reprimi cu o altă categorie de folosință decât cea inițială, cu condiția aprobării schimbării categoriei de folosință în interiorul termenului de ocupare temporară.

(10) În cazul în care la sfârșitul perioadei aprobate de ocupare temporară terenul nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (5), (8) și (9), garanția depusă și dobânda bancară aferentă se rețin în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică.

(11) Garanția depusă și dobânda bancară aferentă prevăzută la alin. (10) se transmit ocolului silvic care asigură administrarea și/sau serviciile silvice, la solicitarea acestuia, în fondul de conservare și regenerare a pădurilor, pentru execuția lucrărilor necesare aducerii terenului la condițiile prevăzute în actul de aprobare, conform devizului de lucrări întocmit de ocolul silvic și avizat de structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 40

(1) Solicitările de scoatere definitivă sau de ocupare temporară de terenuri din fondul forestier național, în condițiile prevăzute la art. 36-39, cu acordul proprietarului și avizate favorabil de ocolul silvic care asigură administrarea și/sau serviciile silvice, în cazul proprietății private și proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, respectiv cu avizul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" sau al ocolului silvic înființat de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, în cazul terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului, se aprobă de către:

a) conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru suprafețe de până la un ha;

b) conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul structurii de specialitate, pentru suprafețe de la un ha până la 10 ha inclusiv și pentru situația prevăzută la art. 39 alin. (7);

c) Guvernul, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, cu avizul structurii teritoriale de specialitate, pentru suprafețe de peste 10 ha, precum și pentru alte situații prevăzute de lege.

(2) Ocuparea temporară a unor terenuri din fondul forestier național pentru intervenții cu caracter urgent privind remedierea unor deranjamente sau avarii la liniile de telecomunicații, de transport sau de distribuție a energiei electrice, la conductele de apă, canalizare, gaze, precum și la alte instalații similare, se aprobă de conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza unei solicitări emise de autoritățile competente, în condițiile legii, pentru o perioadă de maximum 30 de zile, fără a mai fi necesară plata garanției pentru ocuparea temporară de fond forestier.

(3) Beneficiarul ocupării temporare, în condițiile alin. (2), a terenului din fondul forestier național este obligat să achite contravaloarea prejudiciilor produse, a pierderii de creștere a arborilor, precum și a lucrărilor necesare aducerii terenului la starea inițială, stabilită pe bază de deviz, întocmit în condițiile legii de către ocolul silvic care asigură administrarea și/sau serviciile silvice și avizat de conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, devizul constituind titlu executoriu.

(4) Contravaloarea prevăzută la alin. (3) se achită, în termen de 30 de zile de la comunicarea devizului prevăzut la alin. (3), către beneficiar.

Articolul 41

(1) Pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier național, în cazurile prevăzute la art. 36 și 37, obligațiile bănești sunt următoarele:

a) taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier național, care se achită anticipat emiterii aprobării de scoatere definitivă și se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, aflat la dispoziția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier național, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, acestea se achită administratorilor pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare și regenerare a pădurilor; suma prevăzută la art. 37 alin. (4), care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică;

c) contravaloarea pierderii de creștere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, juridice sau proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, administratorului pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare și regenerare a pădurilor;

d) contravaloarea obiectivelor dezafectate; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar pentru celelalte categorii de proprietate forestieră se achită proprietarului;

e) cheltuielile de instalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia până la realizarea stării de masiv, numai pentru cazurile prevăzute la art. 36 alin. (2) și la art. 37 alin. (1), sume care se depun în fondul de conservare și regenerare a pădurilor.

(2) Obligațiile bănești prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier național.

(3) Predarea-primirea terenului pentru care există aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier național se face în prezența reprezentantului structurii teritoriale a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, numai după achitarea obligațiilor bănești prevăzute la alin. (1) lit. b)-e).

Articolul 42

(1) Pentru terenurile care se ocupă temporar din fondul forestier național, în cazurile prevăzute la art. 39, obligațiile bănești sunt următoarele:

a) garanția, echivalentă cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier național cu compensare, care se achită anticipat emiterii aprobării și se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, fond aflat la dispoziția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) chiria, care se achită proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, respectiv al celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, 30% din chirie se depune în fondul de conservare și regenerare a pădurilor, 20% se achită administratorului, iar 50% se depune în fondul de accesibilizare a pădurilor;

c) contravaloarea pierderii de creștere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilității tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, contravaloarea pierderii de creștere se achită administratorului, care o depune în fondul de conservare și regenerare a pădurilor;

d) valoarea obiectivelor dezafectate de pe terenurile respective; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar în celelalte cazuri se achită proprietarului;

e) cheltuielile de reinstalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia până la realizarea stării de masiv, care se depun în fondul de conservare și regenerare a pădurilor.

(2) Obligațiile bănești prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de ocupare temporară din fondul forestier național.

Articolul 43

Metodologia privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară și schimbul de terenuri și de calcul al obligațiilor bănești se aprobă prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 44

Masa lemnoasă rezultată în urma defrișării vegetației forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier revine proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, respectiv proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, și administratorului, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului.

Articolul 45

(1) Administratorii fondului forestier proprietate publică iau măsuri de lichidare a enclavelor și de corectare a perimetrului fondului forestier și de comasare a terenurilor proprietate publică prin schimburi de terenuri pe bază de acte autentice.

(2) Terenurile care fac obiectul schimbului dobândesc situația juridică a terenurilor pe care le schimbă, acestea având destinație forestieră.

(3) Metodologia de dobândire prin cumpărare, schimb sau prin donație, prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și prin ceilalți administratori ai fondului forestier proprietate publică, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) La realizarea schimbului se are în vedere echivalența valorică a terenurilor, evaluarea acestora făcându-se pe baza metodologiei prevăzute la art. 43.

(5) Evaluarea terenurilor și a vegetației forestiere de pe terenurile care fac obiectul schimbului se realizează în baza metodologiei prevăzute la art. 43, aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(6) Coproprietarii și vecinii proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, au un drept de preempțiune, în ordinea prevăzută la art. 1.746 din Codul civil și în condițiile prezentei legi, la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în proprietate privată, la preț și în condiții egale.

(7) Vânzătorul are obligația de a-i înștiința în scris pe toți preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenția de vânzare, arătând și prețul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alții decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înștiințarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul și se afișează, în aceeași zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local.

(8) Titularii dreptului de preempțiune trebuie să își manifeste în scris intenția de cumpărare și să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afișată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afișarea acesteia la sediul primăriei.

(9) În situația în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempțiune al statului ori al unităților administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (8) prevalează în raport cu dreptul de preempțiune al vecinilor.

(10) Dacă în termenul arătat la alin. (8) niciunul dintre preemptori nu își manifestă intenția de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În fața notarului public dovada înștiințării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenția de cumpărare.

(11) Nerespectarea de către vânzător a obligației prevăzute la alin. (7) sau vânzarea terenului la un preț mai mic ori în condiții mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării.

(12) Dispozițiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempțiune se completează cu prevederile de drept comun.

Articolul 46

(1) Pentru realizarea schimbului de terenuri în situațiile în care unul dintre terenuri este proprietate publică, schimbul trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) să conducă la eliminarea de enclave din fondul forestier proprietate publică a statului;

b) să determine comasarea terenurilor forestiere proprietate publică a statului;

c) să asigure majorarea suprafețelor împădurite din zonele deficitare în păduri.

(2) Schimbul de terenuri prevăzut la alin. (1) se inițiază de administratorul fondului forestier proprietate publică sau de proprietar, în cazul fondului proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale și se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) În situația în care suprafața fondului forestier este sub 30% din suprafața județului, schimbul de terenuri se poate realiza doar în cadrul aceluiași județ.

(4) Schimbul se realizează numai cu fond forestier, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c), în care schimbul se poate face cu terenuri cu altă destinație.

Articolul 47

(1) Schimbarea categoriei de folosință silvică a terenurilor cu destinație forestieră, pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic, în altă categorie de folosință silvică se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Schimbarea categoriei de folosință silvică a terenurilor cu destinație forestieră de la folosința "pădure" la altă categorie de folosință silvică se face cu plata unei taxe echivalente cu taxa de scoatere definitivă din fondul forestier național, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică.

(3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) terenurile destinate construcției de drumuri forestiere, realizării de lucrări de corectare a torenților, terenurile destinate înființării de pepiniere silvice cu o suprafață de maximum 0,5 ha, constituirii culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat, cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat.

(4) Schimbarea categoriei de folosință a terenurilor pentru constituirea culoarului de frontieră și a fâșiei de protecție a frontierei de stat, a celor destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat, precum și a celor destinate realizării unor centre de antrenament se face la solicitarea instituțiilor din sistemul național de ordine publică.

Capitolul V Prevenirea și stingerea incendiilor

Articolul 48

Proprietarii terenurilor forestiere, ai perdelelor forestiere de protecție și ai terenurilor degradate pe care s-au realizat lucrări de împădurire, precum și ocoalele silvice care asigură servicii silvice sau administrarea acestora sunt obligați să aplice și să respecte normele specifice de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 49

Prefecții, primarii, consiliile județene și locale, unitățile autorităților competente ale statului în domeniul protecției civile, al combaterii efectelor calamităților și dezastrelor, potrivit atribuțiilor legale ce le revin, au obligația de a interveni în acțiunile de prevenire și stingere a incendiilor în fondul forestier și în vegetația forestieră din afara acestuia.

Articolul 50

Persoanele fizice care constată incendii în fondul forestier național sunt obligate să le anunțe imediat la numărul unic de urgență și să participe la stingerea lor.

Capitolul VI Paza și protecția pădurilor

Articolul 51

(1) Proprietarii de păduri sunt obligați să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a pășunatului și a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condițiile legii.

(2) Personalul silvic care are atribuții pentru paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condițiile legii.

(2^1) Personalul silvic cu atribuții de pază răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier pe care le are în pază, în situația în care în termen de 24 de ore de la constatarea pagubelor nu informează, în scris, ocolul silvic; șeful ocolului silvic răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de fond forestier sau în terenurile din afara fondului forestier, dacă nu sesizează unitățile de poliție și/sau parchetul teritorial cele mai apropiate, în maximum 24 de ore de la înregistrarea informației referitoare la constatarea pagubelor.

(3) În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum și constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite de lege.

Articolul 52

Unitățile de poliție și jandarmerie, potrivit atribuțiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor.

Articolul 53

(1) Se interzice pășunatul în fondul forestier, în perdelele forestiere de protecție și în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în caz de forță majoră, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau unitățile teritoriale de specialitate ale acesteia, după caz, pot aproba pășunatul în fondul forestier, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) se desfășoară pe durată limitată;

b) se practică doar în anumite perimetre ale pădurii;

c) solicitările de aprobare aparțin autorităților publice locale;

d) s-a obținut acordul proprietarului;

e) este solicitat în cazuri temeinic justificate.

(3) Nu poate fi aprobat pășunatul în arboretele în curs de regenerare, în plantațiile și regenerările tinere, precum și în pădurile care îndeplinesc funcții speciale de protecție.

(4) În cazul pădurilor proprietate publică a statului, acordul prevăzut la alin.

(2) lit. d) se dă de administrator.

(5) Trecerea animalelor domestice prin fondul forestier spre zonele de pășunat, adăpat și adăpostire se aprobă de ocolul silvic, cu acordul proprietarului fondului forestier, pe trasee delimitate și în perioade precizate. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului, aprobarea se dă de către conducătorii structurilor prevăzute la art. 10 alin. (2).

(6) Se interzice trecerea animalelor domestice prin pădure în arboretele în curs de regenerare, în plantațiile și regenerările tinere, în ariile naturale protejate de interes național, în perimetrele de ameliorare, precum și în perdelele forestiere de protecție.

(7) Cu aprobarea ocolului silvic se permite amplasarea în mod gratuit a stupilor de albine în fondul forestier proprietate publică a statului, pe perioada pastoralului.

(8) Cuantumul plății pentru acțiunile prevăzute la alin. (2) și (5) se stabilește prin înțelegerea părților.

Articolul 54

(1) Accesul public pedestru în pădure este permis pe răspunderea celui care intră în pădure numai în zone amenajate, pe trasee și poteci marcate în acest sens, pe drumurile forestiere și în pădurile cu funcții de protecție, predominant sociale.

(1^1) Accesul public cu bicicleta în pădure este permis numai pe drumurile forestiere, pe potecile și pe traseele amenajate, pe răspunderea celui care intră în pădure și cu respectarea condițiilor stabilite de administratorul fondului forestier/proprietar, după caz.

(2) Accesul public în fondul forestier național cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism organizate, care se pot practica pe drumurile forestiere sau pe trasee special marcate și omologate, numai cu acordul:

a) șefului ocolului silvic, în cazul administrării;

b) proprietarului, cu avizul șefului ocolului silvic, în cazul asigurării serviciilor silvice.

(3) În cazul organizațiilor neguvernamentale, accesul în fondul forestier cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este permis doar în urma semnării unui protocol cu administratorul, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului, sau cu administratorul/proprietarul, în cazul fondului forestier proprietate privată.

(4) Amenajarea în fondul forestier național de poteci și trasee pentru plimbare, alergare și biciclete se face cu acordul administratorului, pentru fondul forestier proprietate publică a statului, sau cu acordul proprietarului, pentru fondul forestier, altul decât proprietate publică a statului. În pădurile încadrate în tipul I funcțional, amenajările se pot realiza numai cu aprobarea administratorului ariei naturale protejate.

(5) Potecile și traseele pentru plimbare, alergare și biciclete pot fi realizate numai din pământ, lemn și pietriș. Realizarea acestora nu face obiectul scoaterii definitive/ocupărilor temporare din fondul forestier național, nu necesită autorizație de construcție și este permisă numai în situația în care nu implică tăieri de arbori, defrișări.

Articolul 55

(1) Supravegherea stării de sănătate a pădurilor și stabilirea lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor se realizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Măsurile dispuse de serviciul prevăzut la alin. (1) sunt obligatorii pentru toți deținătorii de fond forestier.

Articolul 56

Ocoalele silvice realizează lucrările de depistare și prognoză a atacurilor bolilor și dăunătorilor pădurii, în conformitate cu normele tehnice privind protecția pădurilor împotriva bolilor și dăunătorilor.

Articolul 57

(1) Lucrările de combatere a bolilor și dăunătorilor pădurilor, indiferent de forma de proprietate, prin mijloace avio, se realizează în mod unitar sub coordonarea serviciului prevăzut la art. 55.

(2) Efectuarea celorlalte lucrări de combatere a bolilor și dăunătorilor se realizează de ocolul silvic în care sunt necesare aceste lucrări și se suportă de proprietar, respectiv de administrator, pentru pădurile proprietate publică a statului.

Capitolul VII Produsele specifice fondului forestier național

Articolul 58

(1) Produsele specifice fondului forestier național sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase și nelemnoase.

(2) Produsele lemnoase specifice fondului forestier național sunt reprezentate prin:

a) produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;

b) produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire și conducere a arboretelor;

c) produse accidentale, rezultate în urma acțiunii factorilor biotici și abiotici destabilizatori sau din defrișări de pădure legal aprobate;

d) produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;

e) alte produse: arbori și arbuști ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieți și diferite produse din lemn.

(3) Produsele nelemnoase specifice fondului forestier național sunt reprezentate prin:

a) faună de interes cinegetic;

b) pește din apele de munte, din crescătorii, bălți și iazuri din fondul forestier;

c) fructe de pădure;

d) semințe forestiere;

e) trufe și alte ciuperci comestibile din flora spontană din cuprinsul acestuia;

f) plante medicinale și aromatice din cuprinsul acestuia;

g) rășină;

h) alte produse.

(4) Produsele pădurii aparțin proprietarilor sau deținătorilor acesteia, după caz, cu excepția faunei de interes cinegetic și a peștelui din apele de munte.

(5) Recoltarea și/sau achiziționarea produselor nelemnoase specifice fondului forestier național se fac/se face pe baza autorizațiilor emise de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, conform instrucțiunilor aprobate prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și pe baza autorizației de recoltare/achiziționare emise de autoritatea competentă pentru protecția mediului.

(6) În cazul fondului forestier care nu se află în administrarea unui ocol silvic, autorizațiile prevăzute la alin. (5) se vor emite doar în baza acordului scris al proprietarului fondului forestier.

Articolul 59

(1) Volumul maxim de lemn care se recoltează ca produse principale într-o unitate de gospodărire nu poate depăși posibilitatea acestora, stabilită prin amenajamentul silvic, pentru perioada de valabilitate a acestuia.

(2) Volumul maxim de lemn prevăzut la alin. (1), care se recoltează anual ca produse principale într-o unitate de gospodărire, nu poate depăși posibilitatea anuală.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), se poate depăși posibilitatea anuală, în următoarele situații:

a) dacă reglementarea procesului de producție lemnoasă se realizează la nivel de arboret;

b) cu volumul de lemn nerecoltat, până la nivelul posibilității anuale, în anii anteriori de aplicare a amenajamentului silvic în vigoare.

c) recoltarea produselor accidentale I, cu aprobarea structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) Suprafața arboretelor prevăzută în amenajamentul silvic a fi parcursă cu lucrări de îngrijire și de conducere este minimală.

(5) Volumul prevăzut prin amenajamentul silvic pentru extragere, prin lucrările de îngrijire și conducere, este orientativ și se recoltează cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice și în funcție de starea arboretelor.

(5^1) Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă executate în fondul forestier proprietate publică a statului se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, în următoarea ordine:

a) prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii;

b) prin exploatare în regie proprie, prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră;

c) prin valorificare ca masă lemnoasă pe picior; valorificarea ca masă lemnoasă pe picior se poate face numai pentru volumul din actele de punere în valoare care depășește capacitatea proprie de exploatare la nivelul ocolului silvic/bazei experimentale și după organizarea a cel puțin două proceduri de achiziție publică, în condițiile legii. Volumul lemnului de foc rezultat din masa lemnoasă valorificată pe picior se oferă spre valorificare în ordinea de priorități prevăzută la alin. (5^2).

(5^2) Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, din tăierile de igienă din fondul forestier proprietate publică a statului se valorifică în următoarea ordine de priorități:

a) pentru necesarul de lemn al populației, pe bază de solicitare individuală sau în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

b) pentru consumul propriu al unităților de interes local finanțate, integral sau parțial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfășoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, în baza solicitării unității de interes local sau în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora estre amplasat fondul forestier; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului.

(5^3) Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, din tăierile de igienă executate în fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se valorifică în condițiile Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică în vigoare, în următoarea ordine de priorități:

a) pentru necesarul de lemn populației din raza unității administrativ-teritoriale; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

b) pentru consumul propriu al unităților de interes local de pe raza unității administrativ-teritoriale finanțate, integral sau parțial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfășoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;

d) în situația în care nu se poate asigura necesarul de lemn de foc din resursa prevăzută mai sus, unitățile administrativ-teritoriale pot hotărî să se asigure necesarul de lemn de foc și din volumul rezultat prin aplicarea celorlalte categorii de lucrări silvotehnice.

(5^4) Abrogat.

(5^5) Volumul disponibil de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și de lemn de foc, rămas după acoperirea necesarului de lemn în condițiile alin. (5^2) și (5^3), se valorifică în condițiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică, în vigoare.

(5^6) Volumul de lemn prevăzut la alin. (5^1) se adaugă la volumul maxim care poate fi valorificat ca materiale lemnoase fasonate de către administratorii fondului forestier proprietate publică a statului, stabilit în condițiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică.

(5^7) Pentru județele deficitare în păduri, solicitările formulate către unitățile administrativ-teritoriale se centralizează la nivelul prefecturilor și se transmit Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în vederea comunicării către acestea a existenței în județele limitrofe a eventualelor volume de lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și de lemn de foc, disponibile spre vânzare.

(5^8) Persoanele fizice care au în proprietate fond forestier din care își pot acoperi cantitatea de lemn necesară încălzirii locuințelor, de minimum 10 mc/an, nu pot beneficia de lemn de foc pentru încălzirea locuințelor în condițiile alin. (5^2)-(5^4).

(5^9) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (5^2)-(5^4), comercializate de către cumpărătorii acestora, sunt fără proveniență legală și se confiscă fizic sau valoric, după caz, în condițiile legii.

(6) Produsele accidentale se recoltează integral din fondul forestier; în situația în care volumul produselor accidentale I cumulat cu volumul recoltat anterior apariției acestora depășește posibilitatea, ocolul silvic care asigură administrarea/serviciile silvice, după caz, întocmește documentația potrivit metodologiei prevăzute la alin. (6^1) și o transmite spre aprobare structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În ariile naturale protejate se respectă legislația specifică protecției mediului.

(6^1) Depășirea posibilității prevăzute la alin. (6) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza metodologiei aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(6^2) În termen de 5 zile lucrătoare de la aprobare, structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură transmite Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură decizia de aprobare a depășirii posibilității, care decide aprobarea/respingerea elaborării unui nou amenajament silvic; la stabilirea posibilității din noul amenajament silvic se ia în considerare volumul cu care s-a depășit posibilitatea din amenajamentul anterior.

(6^3) Pentru suprafețele de fond forestier cuprinse între 10,1 și 100 ha, pentru care nu există amenajament silvic elaborat, produsele accidentale se pot recolta numai după elaborarea unui addendum la un amenajament silvic în vigoare și aprobarea acestuia în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură.

(7) Volumul produselor accidentale I înregistrate în unități de gospodărire în care se reglementează procesul de producție lemnoasă, precum și volumul arborilor tăiați ilegal se precomptează din posibilitatea de produse principale.

(8) Precomptarea se realizează în cadrul aceleiași proprietăți.

(9) Se interzice compensarea volumului de recoltat, prevăzut de amenajamentul silvic din unități amenajistice inaccesibile, cu volume echivalente din unități amenajistice situate în zone accesibile, cu excepția situațiilor apariției produselor accidentale I.

(10) În situația în care volumul masei lemnoase afectate de factori biotici și/sau abiotici este mai mare decât posibilitatea anuală, aceasta poate fi depășită în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(11) Volumul masei lemnoase prevăzut la alin. (10), care depășește posibilitatea anuală, se precomptează în anii următori de aplicare a amenajamentului silvic.

Articolul 60

(1) Produsele lemnoase ale pădurii și ale vegetației forestiere din afara fondului forestier se recoltează pe bază de autorizație de exploatare eliberată de ocolul silvic.

(2) Estimarea cantitativă și calitativă a produselor lemnoase se face prin acte de evaluare întocmite de ocoalele silvice, conform normelor tehnice silvice specifice.

(3) Ocolul silvic care eliberează autorizația de exploatare are obligația să execute predarea spre exploatare, controlul exploatării și reprimirea parchetelor.

(4) Valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(5) În elaborarea regulamentului prevăzut la alin. (4) se au în vedere următoarele principii:

a) valorificarea superioară a masei lemnoase;

a^1) expedierea materialelor lemnoase obținute din fondul forestier național și din vegetația din afara fondului forestier național se face numai după măsurarea materialelor lemnoase;

b) sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase;

c) valorificarea masei lemnoase pe picior se face doar către operatori economici atestați; un operator economic/grup de operatori economici poate cumpăra la licitație sau negociere, după caz, materiale lemnoase rezultate din produse principale sau accidentale I, sub formă de lemn rotund fasonat la drum auto, doar în cazul în care asigură prin capacitatea proprie procesarea a cel puțin 40% din materialul lemnos achiziționat;

d) prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuințelor populației;

e) transparența vânzării și comercializării masei lemnoase;

f) un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziționa/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare și exploatate la nivel național, indiferent de forma de proprietate;

g) asigurarea cu prioritate de masă lemnoasă pentru producătorii din industria mobilei din păduri proprietate publică a statului sub formă de lemn fasonat, pe baza necesarului anual estimat; aceștia au drept de preempțiune la cumpărarea de masă lemnoasă, la oferta de preț și în condiții egale de vânzare.

(6) Începând cu data de 1 ianuarie 2025, masa lemnoasă recoltată din fondul forestier proprietate publică a statului și din fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se valorifică preponderent ca lemn fasonat.

(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2023, cel puțin 50% din masa lemnoasă recoltată din fondul forestier proprietate publică a statului și din fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se valorifică ca lemn fasonat.

(8) Administratorii fondului forestier proprietate publică a statului prevăzuți la art. 11 alin. (1) sau proprietarii/administratorii fondului forestier proprietate publică a unității administrativ-teritoriale sunt obligați să ia măsuri pentru încadrarea în prevederile alin. (6) și (7).

(9) Licitațiile publice pentru executarea prestărilor de servicii de exploatare forestieră derogă de la prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 61

Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recoltează în conformitate cu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Capitolul VIII Exploatarea masei lemnoase

Articolul 62

(1) Exploatarea masei lemnoase se face după obținerea autorizației de exploatare și predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice și în conformitate cu instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport ale materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În zonele de deal și de munte se dă prioritate tehnologiilor bazate pe funiculare.

(2) Exploatarea masei lemnoase se face doar de operatori economici atestați de către comisia de atestare, care funcționează în cadrul asociației patronale și profesionale din domeniul forestier recunoscută la nivel național.

(3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) proprietarii de fond forestier, persoane juridice și fizice, care pot exploata din proprietatea lor, fără să dețină certificat de atestare pentru lucrări de exploatare forestieră, un volum de până la 20 mc/an, în condițiile legii, și ocoalele silvice care pot exploata masa lemnoasă provenită din tăieri de îngrijire și conducere a arboretelor tinere - curățări.

(4) De prevederile alin. (3) beneficiază și persoanele fizice care au facilitățile prevăzute de Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munților Apuseni, cu modificările și completările ulterioare, precum și membrii formelor de proprietate asociative prevăzute de lege.

(4^1) În scopul prevenirii inundațiilor, Administrația Națională «Apele Române» și subunitățile acesteia pot efectua lucrările de exploatare a vegetației forestiere din albia minoră și de pe suprafața construcțiilor hidrotehnice, fără a deține certificat de atestare.

(4^2) În vederea exploatării materialului lemnos în condițiile art. 62 alin. (3), ocolul silvic nominalizat poate stabili un program săptămânal pentru efectuarea lucrărilor de transport valabil pentru întreg teritoriul unității administrativ-teritoriale. Programul astfel stabilit se comunică consiliului local în vederea aducerii la cunoștința persoanelor fizice și juridice interesate.

(4^3) Prevederile art. 62 alin. (3) și (4^2) se aplică și în cazul materialului lemnos exploatat din afara fondului forestier.

(5) Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența comisiei prevăzute la alin. (2), precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, la propunerea instituțiilor, organizațiilor și asociațiilor profesionale și patronale din domeniu, a reprezentanților naționali ai proprietarilor de pădure și a structurilor asociative ale autorităților locale.

(6) Autorizația de exploatare se eliberează de ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice.

Articolul 63

(1) Arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice.

(2) Forma și modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum și modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 64

(1) Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor și al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează și se păstrează la birourile notariale.

(2) Operațiunile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxa de timbru prevăzută de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a înscrisurilor sau a documentelor.

(3) Conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură poate aproba utilizarea unor dispozitive speciale de marcat care nu au regimul mărcilor și al sigiliilor.

(4) Prin metodologie, aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, se pot stabili, pe zone-pilot, constituite la nivel de ocol silvic, modalități experimentale de recoltare a arborilor, fără utilizarea dispozitivelor speciale de marcat.

Articolul 65

(1) La exploatarea masei lemnoase se folosesc tehnologii de recoltare, de colectare, lucrări în platforma primară și de transport al lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului, a drumurilor forestiere și a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea semințișului utilizabil, precum și a arborilor nedestinați exploatării, peste limitele admise de normele tehnice.

(2) Titularii autorizațiilor de exploatare răspund pe toată durata exploatării pentru prejudiciile produse în cuprinsul parchetului și drumurilor auto forestiere pe care circulă.

Articolul 66

(1) În scopul asigurării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor privind eventualele prejudicii de natura celor prevăzute la art. 65 alin. (1), inclusiv pentru refacerea elementelor de drum forestier distruse din vina titularilor autorizațiilor de exploatare, aceștia depun la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizației de exploatare, o cauțiune de minimum 5% din valoarea contractului.

(2) Cuantumul cauțiunii prevăzute la alin. (1) se stabilește la data contractării masei lemnoase sau a lucrării de exploatare a lemnului.

Articolul 67

(1) Pentru colectarea lemnului din păduri se construiesc căi de acces și instalații pasagere, în conformitate cu instrucțiunile prevăzute la art. 62 alin. (1).

(2) Colectarea lemnului prin traversarea terenurilor aparținând altor proprietari se face cu plata servituții de trecere și, după caz, a despăgubirilor stabilite prin înțelegerea părților.

Capitolul IX Proveniența și circulația materialelor lemnoase

Articolul 68(1) Materialele lemnoase, indiferent de proveniența lor, se transportă numai însoțite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienței acestora.

(2) Sunt interzise primirea spre încărcare și transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoțite de documentele de transport prevăzute la alin. (1).

(2^1) Transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, în volum de peste 10 m^3, neînsoțite de documentele specifice de transport prevăzute la alin. (1), constituie infracțiune și se sancționează cu amendă sau cu închisoare de la 6 luni la un an și cu confiscarea materialelor lemnoase care fac obiectul transportului.

(2^2) Sunt supuse confiscării mijloacele de transport materiale lemnoase și orice alte bunuri care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin. (2^1).

(3) Prestațiile silvice în vegetația din afara fondului forestier sunt realizate pe raza unei unități administrativ-teritoriale de către ocolul silvic nominalizat.

Articolul 69

(1) Controlul circulației materialelor lemnoase se efectuează de către:

a) personalul silvic;

b) ofițeri, subofițeri și agenți din cadrul Poliției Române, Poliției de Frontieră Română și Jandarmeriei Române;

c) personalul cu atribuții de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) și c) este obligat să sprijine personalul silvic în acțiunile de control al circulației materialelor lemnoase, în condițiile legii.

Articolul 70

Materialele lemnoase găsite în circulație fără documentele specifice de transport, cu documente specifice de transport a căror valabilitate a expirat sau care nu au înscrisă proveniența legală se confiscă de personalul prevăzut la art. 69 alin. (1) și se valorifică potrivit legii.

Articolul 71

(1) Materialele lemnoase însoțite de documente specifice de transport care nu sunt completate corespunzător se rețin și se predau în custodie.

(2) Custodia materialelor lemnoase se asigură de cel mai apropiat ocol silvic sau de persoane fizice ori juridice care dețin spații corespunzătoare de depozitare, cu acordul acestora.

(3) Dacă, în termenul stabilit de personalul împuternicit care a dispus reținerea sau ca urmare a hotărârii judecătorești, nu se confirmă proveniența legală a materialelor lemnoase, acestea se confiscă potrivit prevederilor legale.

(4) În cazul în care s-a stabilit proveniența legală, materialele lemnoase reținute se restituie.

(5) Materialele lemnoase confiscate conform prevederilor alin. (3) se restituie proprietarilor, dacă aceștia sunt identificați și nu sunt autorii faptelor ilegale care au impus confiscarea, sau se valorifică potrivit legii.

(6) Cheltuielile ocazionate de reținere, custodie și transport se suportă de persoana care nu a făcut dovada provenienței legale a materialelor lemnoase reținute.

Articolul 72

(1) Se interzic primirea, depozitarea, prelucrarea, transportul și comercializarea materialelor lemnoase fără documente specifice de transport ale acestora sau cu documente din care nu rezultă cu certitudine proveniența legală a acestora.

(1^1) Se interzic transportul și comercializarea materialelor lemnoase care nu corespund documentelor care atestă proveniența materialelor lemnoase.

(1^2) Se interzic primirea, depozitarea și prelucrarea materialelor lemnoase care nu corespund documentelor care atestă proveniența materialelor lemnoase, astfel cum este definită în anexa nr. 1 pct. 38, cu luarea în considerare a toleranțelor de măsurare specificate prin normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase prevăzute la art. 73.

(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se confiscă și se valorifică potrivit legii.

(3) Pentru evitarea degradării, materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se pot valorifica. Contravaloarea acestora se consemnează într-un cont special până la soluționarea definitivă a cauzei.

Articolul 73

Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și cele privind proveniența și circulația materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Capitolul X Cercetarea științifică din silvicultură

Articolul 74

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină prin programe activitatea de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică din domeniu și urmărește folosirea eficientă a rezultatelor obținute, în vederea fundamentării tehnico-științifice a măsurilor de gospodărire a pădurilor.

Articolul 75

(1) Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii se realizează prin Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice care se reorganizează, prin hotărâre a Guvernului, în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", în coordonarea autorității publice centrale pentru cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare ca institut național cu personalitate juridică, precum și prin alte persoane juridice de drept public și privat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică din domeniu.

(2) Activitatea de dezvoltare tehnologică pentru fondul forestier proprietate publică a statului se realizează prin Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea". Regia Națională a Pădurilor - Romsilva acordă direct realizarea de servicii pentru activitatea de dezvoltare tehnologică Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice.

(3) Avizarea și aprobarea proiectelor de amenajare a pădurilor și a altor proiecte referitoare la fondul forestier național se realizează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Articolul 76

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" administrează prin baze experimentale fondul forestier proprietate publică a statului deținut, în care se efectuează cercetări în vederea generalizării rezultatelor în practica silvică.

Articolul 77

Cercetarea științifică în domeniul silviculturii este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și din alte surse, potrivit legii.

Capitolul XI Dezvoltarea conștiinței forestiere

Articolul 78

(1) Autoritatea publică centrală pentru educație, cu consultarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, va include în curricula de la formele de învățământ obligatorii noțiuni privitoare la păduri, la conservarea acestora, precum și la rolul și importanța lor în cadrul biosferei și în viața omenirii, în general.

(2) Noțiunile prevăzute la alin. (1) se vor dezvolta diferențiat și progresiv, în funcție de forma de învățământ.

Articolul 79

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are obligația realizării acțiunilor specifice, prin căi și mijloace adecvate, pentru următoarele scopuri:

a) formarea conștiinței forestiere;

b) crearea unui minimum de cunoștințe profesionale la proprietarii de păduri.

Articolul 80

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înființează Centrul Național pentru Perfecționare în Silvicultură.

(2) Regulamentul de organizare și funcționare a centrului prevăzut la alin. (1) se va stabili prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 81(1) În perioada 15 martie - 15 aprilie a fiecărui an, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează "Luna plantării arborilor".

(2) Luna plantării arborilor se organizează cu participarea consiliilor județene, a prefecturilor, a primăriilor, a inspectoratelor școlare teritoriale, a instituțiilor confesionale, a unităților militare, precum și a altor instituții cu caracter public.

(3) Cu prilejul organizării manifestărilor prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin unitățile aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acesteia, va pune la dispoziția celor interesați materialul săditor și logistica necesară.

(4) În perioada prevăzută la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului și ocoalele silvice private sunt obligați să desfășoare acțiuni publice de popularizare și educare privind rolul și importanța pădurii și activități practice de realizare de plantații forestiere, întreținerea și conducerea arboretelor.

Articolul 82

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină inițiativa și acțiunile instituțiilor publice, ale mass-media și ale organizațiilor neguvernamentale referitoare la apărarea, dezvoltarea și gospodărirea pădurilor.

Capitolul XII Accesibilizarea pădurilor

Articolul 83

(1) Mărirea gradului de accesibilizare a fondului forestier național constituie o condiție de bază a gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea prevederilor planurilor de management aprobate în condițiile legii, în cazul ariilor naturale protejate.

(2) Drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfășurarea activităților de vânătoare și pescuit sportiv, intervenții în caz de avarii, calamități sau dezastre, fiind închise circulației publice, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism, organizate, care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acordul administratorului acestora, cu respectarea prevederilor art. 54 alin. (2), precum și pentru accesul proprietarilor la terenuri în vederea gospodăririi acestora.

(3) Condițiile de acces se afișează pe indicatoare specifice, la intrarea pe drumul forestier.

(4) Pentru construirea drumurilor forestiere nu este necesară obținerea autorizației de construire.

Articolul 84

Construirea drumurilor forestiere se realizează după aprobarea schimbării categoriei de folosință forestieră, în condițiile art. 47 alin. (1), la solicitarea proprietarului sau administratorului, după caz, după cum urmează:

a) pentru drumurile forestiere care se realizează în fondul forestier proprietate publică a statului, de administratorul acestora;

b) pentru drumurile forestiere care se realizează în fondul forestier, altul decât cel proprietate publică a statului, de către proprietar.

Articolul 85

(1) Proiectarea și construcția drumurilor forestiere se realizează pe baza principiilor care respectă încadrarea în peisaj și nu afectează calitatea apei, a solului și a habitatelor.

(2) Proiectarea de drumuri forestiere se realizează de persoane fizice sau juridice atestate de o comisie înființată în acest scop.

(3) Metodologia, criteriile de atestare și comisia de atestare se stabilesc prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, cu consultarea asociațiilor profesionale de profil.

(4) Comisia de atestare este compusă din specialiști din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, specialiști în cercetare, proiectare și în construcția de drumuri forestiere, specialiști din învățământul superior de profil și reprezentanți ai asociațiilor patronale-profesionale recunoscute la nivel național.

(5) Activitățile de proiectare și de construire a drumurilor forestiere se desfășoară în conformitate cu ghidurile de bune practici și cu normativele aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(6) Studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere se realizează în corelare cu cele pentru lucrările de corectare a torenților.

(7) Supravegherea și controlul execuției drumurilor forestiere revin proiectantului, beneficiarului și autorităților de la care s-au obținut avizele.

(8) Recepția lucrărilor privind drumurile forestiere se efectuează de beneficiar și de reprezentanți ai autorităților de la care s-au obținut avizele, în prezența reprezentanților proiectantului și ai constructorului.

Articolul 86

Lucrările de corectare a torenților și întreținerea investițiilor efectuate pentru corectarea torenților în fondul forestier se realizează cu fonduri publice, în conformitate cu prevederile Strategiei naționale pentru dezvoltarea fondului forestier național și ale Strategiei naționale de management al riscului la inundații.

Articolul 87

(1) Întreținerea și repararea drumurilor forestiere sunt în sarcina proprietarului, respectiv a administratorului, pentru drumurile forestiere aflate în fondul forestier proprietate publică a statului, cu respectarea normativelor sau a ghidurilor de bune practici aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Modul de utilizare și transportul pe drumurile auto forestiere se reglementează prin metodologie aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Titlul IV Dezvoltarea durabilă a fondului forestier național

Capitolul I Dezvoltarea fondului forestier național

Articolul 88

(1) Dezvoltarea fondului forestier național și extinderea suprafețelor de pădure constituie o obligație a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și o prioritate națională, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, național și global, și se realizează prin Programul național de împădurire.

(2) Programul național de împădurire prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Realizarea Programului național de împădurire prevăzut la alin. (1) se face prin lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier național și a terenurilor cu destinație agricolă, în vederea îmbunătățirii condițiilor de mediu și a optimizării peisajului, a asigurării și creșterii recoltelor agricole, a prevenirii și combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicație, a digurilor și a malurilor, a localităților și a obiectivelor economice, sociale și strategice, urmărindu-se împădurirea unor terenuri cu altă destinație decât cea silvică, în suprafață de 2 milioane ha, până în anul 2035.

(4) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate să achiziționeze terenuri în vederea împăduririi, cu prioritate terenuri degradate, astfel încât suprafața fondului forestier proprietate publică a statului să crească.

(5) Finanțarea acțiunilor prevăzute la alin.(4) se asigură din: fonduri proprii ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, fondul de conservare și regenerare a pădurilor, precum și de la bugetul de stat.

Articolul 89

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură realizează continuu și actualizează periodic, la fiecare 5 ani, inventarul forestier național, denumit în continuare I.F.N., aliniat la standardele Uniunii Europene, în scopul obținerii de informații actualizate despre starea și evoluția vegetației forestiere de pe întreg teritoriul țării.

(2) Metodologia de inventariere statistică a tuturor resurselor forestiere din România, pe baza căreia se realizează I.F.N., se aprobă de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 90

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură asigură realizarea cu continuitate a Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, potrivit legii.

(2) Realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție constituie obiectiv de utilitate publică. Execuția lucrărilor de înființare a perdelelor forestiere de protecție se face în baza studiilor tehnico-economice prevăzute la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 7 alin. (4) și (6)-(8) din Legea nr. 289/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără a fi necesară obținerea altor avize/aprobări/autorizații/acorduri.

Articolul 91

Finanțarea Programului național de împădurire prevăzut la art. 88 și a Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție prevăzut la art. 90 se face din fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul de conservare și regenerare a pădurilor, alocații de la bugetul de stat și din alte fonduri prevăzute de lege.

Capitolul II Forme asociative ale proprietarilor de păduri

Articolul 92(1) Persoanele fizice și/sau juridice care au în proprietate terenuri forestiere se pot constitui în asociații, potrivit legii.

(2) Principiile care stau la baza constituirii asociațiilor prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) libera asociere;

b) respectarea regimului silvic;

c) gospodărirea durabilă a pădurilor.

(3) Înființarea asociațiilor de proprietari de păduri se face în vederea realizării obiectivelor de ordin economic, ecologic și de management durabil al pădurilor, urmărindu-se:

a) consolidarea proprietății;

b) comercializarea în condiții de profitabilitate a produselor fondului forestier;

c) crearea de ocoale silvice proprii;

d) creșterea capacității de absorbție a fondurilor interne și externe;

e) reprezentarea drepturilor proprietarilor în raport cu autoritățile.

Articolul 93

Asociațiile de proprietari de păduri se înființează potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) și funcționează în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 94

(1) Pentru a beneficia de sprijin conform legii, asociațiile de proprietari de păduri și formele asociative prevăzute la art. 92 alin. (1) trebuie să se înscrie în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri, ținut la nivelul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Conținutul, modelul și procedura de înscriere în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 95

(1) Obștile de moșneni în devălmășie, obștile de moșneni în indiviziune, obștile răzeșești nedivizate, composesoratele, pădurile grănicerești, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României.

(2) Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este garantată, indivizibilă și inalienabilă, acesteia fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Formele asociative prevăzute la alin. (1), rezultat al manifestării voinței comunităților locale, sunt persoane juridice; organizarea și funcționarea acestora se vor reglementa prin lege specială.

(4) Scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier aparținând formelor asociative prevăzute la alin. (1) este permisă pentru realizarea și/sau extinderea obiectivelor și lucrărilor prevăzute la art. 36 și art. 37 alin. (1) lit.

a) și d)-f); terenurile oferite în compensare intră în proprietatea formelor asociative și întregesc drepturile membrilor proporțional cu cotele deținute.

Articolul 96

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină constituirea și dezvoltarea asociațiilor de proprietari de păduri și a formelor asociative, prin bugetul său.

Capitolul III Modalități de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor

Articolul 97

(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

a) asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor necesare asigurării serviciilor silvice pentru suprafețele de fond forestier de maximum 30 ha, aflate în proprietatea sau în deținerea persoanelor fizice sau juridice, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt cuprinse într-o asociație, care au încheiate contracte de servicii silvice cu ocoale silvice nominalizate; plata se face către ocolul silvic nominalizat, în baza devizului întocmit de acesta, pentru suprafețele pentru care are încheiate contracte de servicii silvice;

a^1) abrogată;

a^2) devizul prevăzut la lit. a) se calculează ca produs între suprafața prevăzută în contractele de servicii silvice și costurile medii/ha, pe suprafețele aferente formelor de relief, potrivit anexei nr. 2.

b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;

c) asigurarea diferenței dintre sumele necesare pentru finanțarea integrală a lucrărilor prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. a)-d) și sumele calculate la nivelul maxim în fondul de conservare și regenerare a pădurilor;

d) contravaloarea lucrărilor de combatere a bolilor și dăunătorilor prevăzute la art. 57 alin. (1), numai pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociație;

e) refacerea pădurilor, dacă sumele constituite la nivelul maxim din fondul de conservare și regenerare a pădurilor sunt insuficiente, și a căilor forestiere de transport afectate de calamități naturale sau de incendii, cu autor necunoscut;

f) sprijinirea înființării și dezvoltării asociațiilor de proprietari de păduri;

g) punerea la dispoziția proprietarilor de păduri a materialelor de educație forestieră privind ocrotirea și conservarea pădurilor.

(2) Limitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier național peste nivelul regimului silvic, așa cum este definit în anexa nr. 1 pct. 42, se face numai cu acordarea de compensații, cu excepția situațiilor în care dreptul de proprietate este limitat la inițiativa și prin voința expresă a proprietarului.

(2^1) Impunerea de restricții proprietarilor de păduri prin amenajamente silvice, prin planurile de management și regulamente ale ariilor naturale protejate se face doar cu acordarea prealabilă de plăți reparatorii care să compenseze integral veniturile nerealizate anual de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat.

(2^2) În măsura în care nu sunt asigurate prin fonduri europene, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale pentru protecția mediului, sumele necesare pentru efectuarea plăților prevăzute la alin. (2).

(3) Pentru gestionarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului se alocă administratorului acestuia, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru refacerea căilor forestiere de transport afectate de calamități naturale.

Articolul 97^1

(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul acordă ajutoare de stat în silvicultură, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 702/2014 din 25 iunie 2014 al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor asigură elaborarea reglementărilor sectoriale și gestionarea fondurilor financiare, necesare acordării ajutoarelor de stat prevăzute la alin. (1), prin bugetul propriu, respectiv prin bugetul autorității publice care gestionează Fondul pentru mediu, constituit conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Instituțiile responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute la alin. (1) sunt Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Administrația Fondului pentru Mediu, respectiv autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(4) Beneficiarii ajutoarelor de stat prevăzute la alin. (1) sunt proprietarii de fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, înscriși în Registrul național al asociațiilor de proprietari de păduri.

(5) Ajutorul de stat prevăzut la alin. (1) se acordă pentru:

a) costurile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de instalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia până la închiderea stării de masiv pe suprafețele compacte de fond forestier, de minimum 0,5 ha, afectate de factori biotici și/sau abiotici; costurile se aprobă pe bază de deviz de către structura teritorială de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;

b) contravaloarea pierderii de creștere, care se acordă anual, pe o perioadă de 10 ani, pentru suprafețele prevăzute la lit. a); compensația se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor anului în care s-a produs afectarea;

c) contravaloarea costurilor generate de recoltarea produselor accidentale.

(6) Pentru fondul forestier proprietate publică a statului, costurile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de instalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia până la închiderea stării de masiv pe suprafețele compacte de fond forestier, de minimum 0,5 ha, afectate de factori biotici și/sau abiotici, se suportă din fondul de rezervă al Guvernului.

Articolul 98

Sumele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), c), d) și e) se pun la dispoziția ocolului silvic care asigură administrarea/serviciile silvice, după caz, cele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b), f) și g) și alin. (2^1) și (2^2) și la art. 101 se pun la dispoziția proprietarilor, iar cele prevăzute la art. 21 alin.

(4) se pun la dispoziția structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 99

(1) Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă și procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond.

Articolul 100

Realizarea cadastrului aferent fondului forestier național, a I.F.N., a monitoringului sol-vegetație forestieră este finanțată anual de la bugetul de stat, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 101

(1) Persoanele fizice sau juridice care sunt de acord și pe ale căror terenuri agricole se înființează perdele forestiere de protecție rămân în continuare proprietari pe terenul respectiv și pe pădurea astfel înființată și primesc anual, până la închiderea stării de masiv, o compensație a pierderii de venit în cuantum de 10 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilit în condițiile legii, la hectar, corespunzător suprafeței efectiv ocupate de perdelele forestiere de protecție.

(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează metodologia de acordare a compensației prevăzute la alin. (1), pe care o aprobă prin ordin al conducătorului acesteia.

(3) Plata compensației prevăzute la alin. (1) se face din:

a) fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) alocații de la bugetul de stat;

c) alte surse prevăzute de lege.

(4) Persoanele juridice care au concesionate terenuri proprietate publică a statului cu altă destinație decât cea forestieră, în condițiile legii, pe care se realizează perdele forestiere de protecție, sunt scutite de la plata redevenței aferente suprafeței ocupate de perdelele forestiere.

Titlul V Controlul aplicării și respectării regimului silvic

Articolul 102

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează și realizează prin personalul propriu împuternicit și prin personalul împuternicit de la structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură:

a) controlul aplicării și respectării regimului silvic în fondul forestier național;

b) controlul modului în care se aplică și se respectă normele specifice în vegetația forestieră din afara fondului forestier;

c) controlul circulației materialelor lemnoase, al instalațiilor de prelucrat și al spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase;

d) controlul circulației produselor nelemnoase din fondul forestier național.

Articolul 103

(1) Deținătorii de fond forestier și de vegetație forestieră din afara fondului forestier, inclusiv ocoalele silvice, sunt obligați să permită accesul personalului silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic sau a normelor tehnice specifice, după caz, după înștiințarea prealabilă a acestora.

(2) Personalul silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic are dreptul să pătrundă pe proprietățile forestiere în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Titlul VI Răspunderi și sancțiuni

Articolul 104

Încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, potrivit legii.

Articolul 105

(1) Prejudiciul adus fondului forestier național, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății, se evaluează de către personalul silvic, în condițiile legii.

(2) Valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), produs prin fapte care constituie infracțiuni sau contravenții, se stabilește prin însumarea valorii pagubei produse pădurii cu valoarea funcțiilor pădurii nerealizate.

Valoarea pagubei produse pădurii se calculează conform legii.

(2^2) Valoarea funcțiilor pădurii nerealizate se calculează după cum urmează:

a) pentru pădurile încadrate în tipurile funcționale T V și T VI: prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii;

b) pentru pădurile încadrate în tipurile funcționale T III și T IV: prin aplicarea factorului 0,7 la valoarea pagubei produse pădurii;

c) pentru pădurile încadrate în tipul funcțional T II: prin aplicarea factorului 1,0 la valoarea pagubei produse pădurii;

d) pentru pădurile încadrate în tipul funcțional T I: prin aplicarea factorului 1,5 la valoarea pagubei produse pădurii;

e) pentru fondul forestier pentru care nu există obligativitatea întocmirii amenajamentului silvic în condițiile art. 20 alin. (2): prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii.

(3) În situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea fondului forestier, potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală*), republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta se recuperează, în baza procesului-verbal, actului de control de fond forestier/parțial întocmit de personalul silvic, de către organele fiscale competente subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor juridice. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat, iar pentru prejudiciul stabilit în sarcina persoanelor fizice de către organele fiscale ale unităților administrativ-teritoriale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

Notă *) La 1 ianuarie 2016 va intra în vigoare Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015.

(4) Sumele care reprezintă valoarea funcțiilor pădurii nerealizate sunt destinate integral fondului de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică. Pentru aceste valori de compensare stă în instanță autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și/sau structurile teritoriale de specialitate ale acesteia.

Articolul 106

(1) Reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și schimbarea destinației obiectivului pentru care s-a obținut aprobarea de scoatere din fondul forestier național sau de ocupare a fondului forestier național, dacă schimbarea destinației se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.

(3) Autorul faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) este obligat să elibereze terenul forestier de orice construcții sau instalații amplasate ilegal.

(4) Reinstalarea vegetației forestiere se execută, pe cheltuiala autorului faptelor prevăzute la alin. (1) și (2), de către ocolul silvic care realizează serviciile silvice sau administrarea pădurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infracțiunii.

Articolul 107

(1) Ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depășește limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;

d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.

(1^1) Tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la un an la 3 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este cuprinsă între limita prevăzută la lit. a) și de cel mult 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

c) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) și (1^1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;

b) în timpul nopții;

c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;

d) de personal silvic.

(3) Tentativa se pedepsește.

(4) Prejudiciile inevitabile constatate de către personalul silvic abilitat, ca urmare a activităților autorizate de exploatare a lemnului, nu constituie infracțiuni, cu condiția ca operatorul economic care exploatează să depună la ocolul silvic o solicitare scrisă în care să specifice volumul prejudiciat.

Articolul 107^1

(1) Folosirea dispozitivelor speciale de marcat prevăzute la art. 63 fără drept sau cu nerespectarea reglementărilor specifice în vigoare constituie infracțiune silvică și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) În cazul falsificării dispozitivelor speciale de marcat prevăzute la art. 63, sunt aplicabile dispozițiile art. 317 din Codul penal.

Articolul 108

(1) Pășunatul în pădurile sau în suprafețele de pădure în care acesta este interzis constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:

a) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;

c) cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.

(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) în timpul nopții;

b) în fondul forestier național situat în arii naturale protejate de interes național.

Articolul 109

(1) Furtul de puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);

c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;

d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

(1^1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror alte produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

b) cu închisoare de la un an la 3 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este cuprinsă între limita prevăzută la lit.

a) și de cel mult 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei;

c) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) și (1^1) se majorează cu jumătate în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:

a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;

b) în timpul nopții;

c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național;

d) de personal silvic.

Articolul 110

Nerespectarea obligației prevăzute la art. 30 alin. (1) constituie infracțiune silvică și se pedepsește cu amendă.

Articolul 111

Pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106, 107-109 și 110 personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române.

Articolul 112

(1) Personalul silvic prevăzut la art. 111 are competența să identifice și să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din săvârșirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni silvice.

(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se rețin de personalul silvic împuternicit să constate aceste fapte.

(3) Procedura de reținere prevăzută la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 113

(1) În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni, persoana care are calitatea să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituția în care își desfășoară activitatea.

(2) Conducătorul unității sau al instituției prevăzute la alin. (1) transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanța competentă din punct de vedere material și teritorial.

Articolul 114

Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.

Titlul VII Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 115

(1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune practici și le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând și controlul aplicării lor.

Notă Decizie de admitere: RIL nr. 7/2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 590 din 11 iunie 2021:
În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege.

(2) Până la elaborarea și aprobarea actelor normative prevăzute la alin. 1) se aplică normele, regulamentele și instrucțiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Articolul 116

Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se aprobă prin lege, pentru o perioadă de 5 ani, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 117

Regulamentul de pază a fondului forestier se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 118

(1) Stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice se reglementează prin lege specială, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(2) Până la intrarea în vigoare a legii speciale prevăzute la alin. (1) se aplică prevederile referitoare la contravențiile silvice din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, și din Legea nr. 31/2000*) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, cu modificările și completările ulterioare.

Notă *) Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice a fost abrogată prin Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, rectificată, cu modificările ulterioare.

Articolul 119

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură prezintă anual Guvernului raportul privind starea pădurilor.

Articolul 120

(1) Personalul silvic de toate gradele este obligat să poarte, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, uniforma și însemnele distinctive stabilite prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Uniforma și însemnele prevăzute la alin. (1) se asigură gratuit de angajator, fără a fi impozitate, iar pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură se asigură gratuit, prin bugetul acesteia.

(3) Gradele profesionale, drepturile și îndatoririle personalului silvic se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege specială.

(4) Indemnizațiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și subunitățile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

Notă Decizie de admitere: RIL nr. 7/2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 590 din 11 iunie 2021:
În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege.

(6) Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu cel puțin 3 ani vechime în domeniul silviculturii, sunt autorizați să execute măsurători topografice.

(7) Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu tema de doctorat în domeniul măsurătorilor terestre sau având cel puțin 5 semestre de studiu în domeniul măsurătorilor terestre, pot să efectueze lucrări de geodezie.

(8) 20% din cuantumul amenzilor încasate și 35% din contravaloarea materialelor lemnoase confiscate rămân la dispoziția persoanei juridice în structura căreia își desfășoară activitatea personalul silvic care a aplicat amenda sau a realizat confiscarea.

(9) Sumele prevăzute la alin. (8) se utilizează de fiecare persoană juridică, după cum urmează:

a) pentru stimularea personalului silvic care își desfășoară activitatea în cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor teritoriale silvice ale acesteia;

b) 50% pentru stimularea personalului silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și ocoalelor silvice private, iar 50% pentru investiții legate de paza fondului forestier și susținerea financiară a unor acțiuni în instanță inițiate de persoana juridică.

Articolul 121

(1) La data intrării în vigoare a prezentului cod se interzice efectuarea de studii sumare de amenajare și de transformare a pășunilor împădurite.

(2) Studiile de transformare a pășunilor împădurite și amenajamentele silvice, aprobate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, rămân valabile până la întocmirea amenajamentului silvic în condițiile prezentului cod, dar nu mai târziu de expirarea valabilității acestora.

(3) Studiile sumare de amenajare aprobate rămân în vigoare până la data întocmirii amenajamentului silvic, în condițiile prezentului cod.

(4) După data intrării în vigoare a prezentului cod, pe terenurile forestiere retrocedate ca urmare a aplicării prevederilor legilor funciare, ocoalele silvice realizează lucrările prevăzute în amenajamentele silvice în vigoare.

Articolul 122

La data intrării în vigoare a prezentului cod sunt interzise punerea în valoare și autorizarea spre exploatare de masă lemnoasă din păduri pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, în condițiile prezentului cod.

Articolul 123

Până la elaborarea metodologiei prevăzute la art. 43 se aplică metodologia în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Articolul 124

(1) Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2), înființate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, sunt obligate să se înscrie în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, și sunt continuatoarele în drepturi ale vechilor persoane juridice.

(2) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1) se radiază din Registrul comerțului, respectiv din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în temeiul autorizației emise conform prevederilor prezentei legi, pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Autorizațiile de funcționare ale ocoalelor silvice private eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului cod sunt valabile 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Articolul 125

(1) Prelucrarea lemnului rotund în instalații și/sau utilaje aparținând persoanelor juridice se realizează numai după autorizarea persoanei juridice și a fiecărei instalații și/sau utilaj de o comisie constituită de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și după înregistrarea acesteia în Registrul instalațiilor și/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ținut la nivelul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Prelucrarea lemnului rotund în instalații și/sau cu utilaje aparținând persoanelor fizice se realizează după înregistrarea persoanei fizice în Registrul instalațiilor și/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ținut la nivelul subunităților teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Procedura și criteriile de înregistrare și autorizare a persoanelor și instalațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 126

(1) Pentru fondul forestier proprietate publică nu se plătesc taxe și impozite.

(2) Pentru clădirile amplasate în fondul forestier se plătesc taxele și impozitele prevăzute de lege.

Articolul 127

Regia Națională a Pădurilor - Romsilva poate utiliza fondul forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează în scopurile prevăzute la art. 11 alin. (4) și (5), potrivit metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Articolul 128

(1) Până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are obligația să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice și reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.

(2) Profitul rezultat se acordă în bani sau în natură, la cererea proprietarilor, pentru perioada dintre validare și punerea în posesie.

(3) Dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere se exercită de la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie a acestora, dată la care noii proprietari sunt obligați să-și asigure administrarea/serviciile silvice în condițiile prezentei legi.

Articolul 129

(1) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva plătește administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru suprafețele de fond forestier retrocedate sumele din fondul de conservare și regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri de produse principale și accidentale I, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare pentru perioada de la validare, cu stabilirea amplasamentului, până la punerea în posesie a suprafeței.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se plătesc pentru suprafețele de pădure neregenerate, indiferent de data punerii în posesie, și nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Articolul 130

Abrogat.

Articolul 131

Legislația subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 96/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislației în condițiile prezentului cod.

Articolul 132

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările și completările ulterioare;

b) Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare;

c) Ordonanța Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 107/1999;

d) art. 4-9 din Hotărârea Guvernului nr. 954/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru stabilirea modalităților concrete de gospodărire a pădurilor și de repartizare a resurselor materiale și a surselor financiare cuvenite persoanelor fizice și juridice pentru pădurile pe care le au în proprietate și pe care le administrează prin structuri silvice de stat, pe bază contractuală, precum și a obligațiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 17 septembrie 2002, cu modificările ulterioare;

e) Legea nr. 545/2002 privind trecerea unor terenuri forestiere în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002;

f) Ordonanța Guvernului nr. 77/2004 pentru stimularea asocierii proprietarilor de păduri private în scopul gospodăririi durabile a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 515/2004, cu modificările ulterioare;

g) Ordonanța Guvernului nr. 82/2004 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de drumuri forestiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2004;

h) art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 81/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 486/2004;

i) art. 1-9, art. 11-16 și art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 20 octombrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare;

j)